Gardienii Vol. I

Noua viata

Cand Lucy a vazut ca mama ei nu se mai misca si omul negru a plecat, a fugit spre ea.

-Mama!

Amalia inca era in viata, dar nu pentru mult timp.

-Of scumpa mea! Imi pare rau ca ai asistat la asa ceva. Ii spuse Amalia greu lui Lucy.

-Dar ce s-a intmplat? Ce a fost toata asta?

-O sa iti explice tatal lui Jason, prietenul nostru de familie. Numarul lui e in telefonul meu. Acum ce e important e sa ai mare grija de medalionul din caseta de bijuteri. Acea caseta se afla in locul meu secret. Tu il cunosti. E singurul medalion in acea caseta asa ca ai sa il gasesti usor.

-Dar mama? Voi suna la uregente si te vor duce la spital. Va fi totul bine! spuse Lucy cu ochi in lacrimi.

-Nu! E prea tarziu plus ca acesta imi e destinul. Eu trebuie sa mor.

-Nu! Nu te las! Lucy lua telefonul si forma numarul pentru urgente.

-Alo! Ati sunat la urgente. Care e urgenta dumneavoastra?

-Mama mea! E pe moarte veniti repede pe aleea florii numarul 2!

Dupa ce a inchis telefonul Lucy a observat sa mama ei nu mai era printre noi. Lacrimile au inceput sa curag pe obrajii ei palizi. A plans incontinuu pana a venit ambulanta. Unul dintre medici a luat-o pe Lucy de langa mama ei si a intrebat-o ce s-a intamplat.

Lucy i-a spus adevarul, ne stiind ce altceva sa ii spuna. Medicul a crezut ca inventeaza fiind in stare de soc si au dus-o si pe ea la spital.

De acolo l-au sunat pe tatal ei sa ii spuna sa vina la spital dupa fetita lui.

Cand tatal fetei a ajuns la spital, medici i-au spus ca Amalia era moarta. Tatal a fost foarte socat. Nu a putut sa mai zica nimic. Cu ochii in lacrimi a luat-o pe Lucy si au pornit cu greu spre casa.

Pe drum nici unul dintre ei nu au scos nici un sunet.

Cand au ajuns acasa tatal a intrebat-o pe Lucy ce s-a intamplat. Lucy i-a spus ceea ce i-a spus si doctorului deoarece credea ca el stie de puterile mamei. Dar tatal ei a crezut-o nebuna si a dus-o la un psiholog ziua urmatoare.

~Dupa doi ani~

Lucy abia se trezise. Inca se afla in pat si isi amintise ce zi este astazi. 10 iunie... Exact acum un an se intamplase acel eveniment neplacut. Isi aminti ca acum doi ani ea a stat neputincioasa uitandu-se cum mama ei se lupta cu un nebun. Pana in ziua de azi se simtea foarte vinovata si devastata, mai ales cand tatal ei a trecut peste acel eveniment foarte repede si s-a recasatorit dupa un an. Acum are o mama si o sora vitrega. Jessica era numele noii ei surori, de 16 ani.

Dintr-o data usa de la camera ei s-a deschis si a intrat sora ei vitrega Jessica.

-Salut surioara! Ce faci?

-Nu am chef acum Jessica!

-Te-am trezit cunva? Scuze.spune fata ironica. Voiam sa te rog ceva. Nu vi cu mine la mall sa imi iau un costum de baie nou? Acum cum s-a terminat scoala si o colega da o petrecere la piscina, as avea nevoie de unul.

-Da ce e inneregula cu restul costumelor de baie?

-Sunt vechi!

-Dar le-ai cumparat anul trecut.

-Tocmai!

Lucy, si-a dat ochii peste cap si dupa un pufinit, a continuat:

-Ok... dar lasa-ma sa mananc ceva mai intai.

-Bine plecam peste o ora jumate grabeste-te! supuse Jessica plecand repede din camera.

"Super!" Se gandi Lucy. "Nimic nu e mai frumos decat sa mergi cu sora ta vitrega la cumparaturi."

Lucy nu era genul acela de fata fitoasa asa cum era Jessica de altfel. Ea mai bine isi pastra cei 100 de lei primiti de la parinti in fiecare luna pentru ceva mai eficient.

Lucy a mancat ceva rapid apoi s-a dus la ea in camera si si-a deschis dulapul sa vada cu ce sa se imbrace, inasa ceva a distras-o. Sub cateva bluze de-ale ei a observat medalionul primit de la mama ei. A stat un pic pe ganduri si s-a hotarat sa il sune pe tatal lui Jason. Era si timpul dupa 2 ani. Pana acum nu a avut curajul sa o faca dar acum vrea sa afle ce s-a intamplat, deoarece e sigura ca nu e nebuna si nu a invenat ea tot ce a vazut atunci, chiar daca psihologul a incercat sa o determine sa creada altceva. Lucy a pus mana pe telefon si l-a sunat pe tatal lui Jason.

-Alo? Intreaba Lucy.

-Alo da? Jason la telefon. Cine este?

-Salut Jason! Ma ma ti minte? Sunt eu Lucy.

-Oo salut Lucy ce faci? Nu te-am mai auzit de mult.

-Sunt destul de bine...tatal tau? Nu este pe acolo?

-Nu ai auzit? Tata a murit. Dupa o luna dupa mama ta.

-Oh...ofteaza socata. Imi pare rau!