Gardienii Vol. I

Visul

Cand Lucy a auzit vestea a ramas fara cuvinte.

-Ce s-a intaplat? A reusit inr-un final sa zica Lucy

-A fost Nick. Nick a trecut aproape la toti gardienii principali pentru medalioane insa din fericire nu a pus mana pe nici unul.

-Gardienii principali? A intrebat Lucy nedumerita.

-Mama ta nu ti-a spus nimic despre toate astea?

-Nu. Ai uitat ea nu mai e.

-Inainte sa moara?

-Nu. De aceea l-am sunat pe tatal tau..sau ma rog am vrut sa il sun. Mama a zis ca el imi va spune tot ceea ce vreau sa stiu.

-Nu iti face griji te pot ajuta eu. Pe mine tata m-a invatat de cand eram mic plus ca merg si in tabara de vara "Elementele".

-Tabara de vara?

-Da. Iti explic eu cand ne intalnim. Daca vrei sa ne intalnim,bineinteles. Sa iti spun tot ceea ce ai nevoie sa sti.

-Ok.Da! Mersi. Maine esti liber?spuse ea nerabdatoare.

-Sigur. Ne vedem maine la 2 la mine?

-Suna bine.a spus Lucy fericita.

-Perfect! Ne vedem atunci.

Iar dupa ce cei doi s-au salutat, din departare se auzi:

-Lucy? Esti gata? A strigat Jesica din camera ei.

-Aaa... imediat!

Lucy isi lua repede niste blugi si un tricou simplu, geanta cu telefonul si niste bani in caz ca vrea si ea ceva si a coborat scarile. In hol o astepta Jesica nerabdatoare.

-Ce ti-a luat atat?intreba Jesica.

-Pai...

-Ma rog... hai sa mergem.

Cele doua surori au ajuns la mall dupa vreo 10 minute cu taxiul.

Acolo au stat cam 2 ore, iar Jesica tot nu a gasit costumul de baie "perfect".

Asa ca fetele au fost si la celelalt mall pe care il aveau in oras. Dupa 3-4 ore de cautat au gasit ceva, dar bineînteles ca Jesica nu era foarte multumita. Dar ma rog nu asta conteaza. Dupa ce fetele au ajuns obosite acasa au mancat ceva si s-au dus fiecare in camerele lor.

Lucy abia se mai tinea pe picioare asa ca s-a hotarat sa se aseze in pat si sa citeasca o carte. Dar ea era asa de obosita in cat a adormit cu cartea pe fata si a inceput sa viseze:

Lucy se afla pe un deal plin cu flori si copaci. Cum se uita ea in jur a observat o persoana foarte cunoscuta langa unul dintre copaci. Semana foarte tare cu omul negru de acum doi ani. Dar cand persoana aceea s-a apropiat mai tare de Lucy, ea si-a dat seama ca era intradevar "omul negru". Lucy era putin speriata deoarece nu prea stia cine e, doar ca el a omorat-o pe mama ei deci sigur nu era o persoana prea de treaba. Plus ca nici atunci, dar nici acum nu prea reusea sa-si dea seama in totalitate cum arata. Era destul de misterios.

"Omul negru" se aproipia din ce in ce mai tare de Lucy. Fata incerca sa mearga in partea opusa, dar nu putea parca era intepenita in pamant si nu isi putea misca picioarele. Lucy a inceput sa se agite si incerca din rasputeri sa fuga, dar "omul negru" era din ce in ce mai aproape de ea. Ce sa faca? Ce sa faca?

Prea tarziu... era deja fata in fata cu el.

-Nu te speria nepoat-o!

Lucy se gandea: sa nu ma speriu? El e persoana care a omorat-o pe mama. Cum sa nu ma speriu? Si de ce imi zice nepoata...

-Pentru ca sunt unchiul tau, o intrerupse "omul negru". Mama ta nu a povestit despre mine nici o data? Ce urat din partea ei...

- Ce vrei de la mine?

- Eu vreau doar sa vorbim... vad ca inca esti afectata de atunci...

-Normal! Ce te astepti sa uit totul si sa fiu fericita tot restul vieti? Spuse revoltata Lucy.

-Da ai dreptate iarta-ma. Dar te rog asculta-ma nu sunt asa cum crezi tu, sunt o persoana buna. Mama ta era rea... uite cum tu nu stii povestea de la cap la coada normal... inteleg ca tu crezi ca mama care te-a crescut e cea mai buna persoana din lume.spune el increzator.

-Sa sti ca mama e cea mai buna persoana. Ea nu ar omorî pe nimeni!

-Ok inteleg... dar te rog acorda-mi o sansa sa iti povestesc povestea din perspectiva mea. O sansa atat iti cer.

-Crezi ca meriti? Mi se face scarba numai uitandu-ma la tine. supuse nervoasa Lucy.

- O haide, nu-i ca si cum mai ai altceva care sa iti aminteasca de mama ta. Lasa-ma sa-ti povestesc cate ceva despre trecutul ei...

-Ugh..Bine, dar grabeste-te, ma simt agitata in jurul tau. spuse Lucy nestiind ce altceva sa mai zica.

-Bun. Dar nu aici! Nu mai avem mult timp pana ce visul sa se termine... Intalneste-te cu mine vineri la ora 4 dupamasa. Te rog!

Lucy nu stia ce sa raspunda... sa se  intalneasca oare cu "omul negru" sau nu? Pana la urma el e omul care i-a omorat mama.

Lucy nu mai apuca sa ii raspunda ca s-a si trezit. A luat telefonul in mana si s-a uitat la ceas,era 9 dimineata.

Gata si cu acest capitol. Sper ca v-a placut. Daca v-a placut va rog sa votati. Va urez o zi frumoasa tuturor. :* :)