Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 17

Niall s-a intors si m-a privit extrem de nervos:
"Ce e Anne?"
"Lasa-ma sa iti explic intreaga situatie,te rog"l-am implorat.Vocea mea era plina de disperare si ochii mei incepeau sa se umple de lacrimi,dar m-am abtinut.
"Nu trebuie sa te motivezi in niciun fel.Nu iti cer explicatii pentru viata ta.Esti libera sa faci ce vrei,nu te tin intr-o lesa."
"Oh,stiu asta" l-am intrerupt si am incercat sa il ating pe umar dar el parca s-a ferit si a continuat sa vorbeasca...
"Doar ca preferam sa aflu de la tine ca te vezi cu Zayn si nu asa.Uite acum situatia e mult mai complicata decat ar fi putut fi.."
Am mers pe trotuar intr-o zona mai retrasa.Ma calmasem putin ca Niall a vrut sa vorbeasca,dar tot eram stresata.
"Nu te-as insela niciodata,mai ales cu nesimtitul ala"
"A,brusc Zayn a devenit nesimtit?" s-a mirat
"Intotdeauna a fost,doar ca acum mi-a confirmat" am spus
"Cum asa?Adica nu cred ca ai alege sa ascunzi faptul ca tu mergi cu un nesimtit cu masina,si sa ma minti pe mine ca iei un taxi"
"Tocmai.Nu am ascuns nimic.Uite,acorda-mi 5 minute ca sa te lamuresc" am suspinat.
"Hmm...ok" a oftat.
In mintea mea saream in sus ca a acceptat.Era singura mea ocazie sa indrept lucrurile."Anne poti sa o faci" imi soptea constiinta.
"Multumesc!" am exclamat si am inceput sa ii povestesc.In timp ce cuvintele curgeau rand pe rand din gura mea,expresia lui Niall se schimba usor usor.Intr-un final terminasem si asteptam nerabdatoare reactia sa.Vazand ca nu scoate nici un cuvant, am indraznit si am zis:
"Deci,acum nu mai spui nimic?"
"Ce ai vrea sa spun?Nu stiu ce sa mai cred.Adica,presupun ca ai avut destul timp sa inventezi chestia asta cat timp ai stat cu el in masina." a rostit incet
"Oh,fi serios.Daca as fi fost cu el in masina in sensul in care crezi tu,nu as fi petrecut timpul gandindu-ma la cum sa te mint" m-am aparat.
"Atunci ce ai fi facut?"
"M-as fi giugiulit cu el.Dar nu s-a intamplat asta din moment ce ti-am spus o intreaga poveste."
"Da,poate ca asa e."a spus."Uite Anne,sa zicem ca te cred,dar cum ramane cu Zayn?"
"Ce vrei sa spui?"
"Am vazut cum te priveste,te priveste la fel cum o fac si eu,cu dragoste.Eu cred ca te place si ma simt oarecum amenintat,el a avut multe iubite si eu nu,iar cel mai probabil tu l-ai prefera pe el si nu pe mine.." si-a trecut mana prin parul sau blond.
"Nu mai spune asta.Te iubesc,Niall.Cand te privesc ziua mea se lumineaza si uit totul din jur.Zayn nu poate sa ma faca sa simt asta.In schimb,tu da."
"Serios?"
"Mai serios ca oricand" am spus in timp ce l-am luat de mana.Apoi ne-am imbratisat si ne-am sarutat in plina strada.
"Si eu te iubesc,Anne" mi-a soptit la ureche
"Deci ma crezi?" Am intrebat privindu-l in ochi.
"Normal"
Apoi ne-am sarutat din nou.Am stabilit sa nu spunem nimanui de cele intamplate in speranta ca nici Zayn nu o va face.Macar asta sa faca dupa cele intamplate.
L-am luat pe Niall de mana si m-am indreptat spre scoala de soferi.Uitasem complet de ce venisem defapt pana aici,dar impacarea cu Niall m-a facut sa imi reamintesc.Dupa ce am programat examenul de carnet pentru sambata viitoare,Niall m-a condus acasa.Incercam sa nu ma mai gandesc la cele intamplate dar reactia lui Zayn mi se tot repeta in minte.Eram inca(,) confuza in ceea ce il privea si nu ma simteam bine ca ma certasem cu el,dar la ce spusese merita sa fie asa.
Niall a parcat in fata casei mele si eu i-am multumit sarutandu-l.Mi-am luat ramas bun si am intrat mergand pe varfuri in casa.M-am descaltat lasand tenesii dezordonati la usa si am dat o fuga pe scari.Insa,inainte de asta,pe frigider era un bilet de la mama in care spunea ca s-a dus la cumparaturi si sa ii dau un mesaj cand ajung acasa fiindca e ingrijorata.Dupa ce i-am trimis mesajul ca sunt bine am urcat la mine in camera unde m-am imbracat cu pijamalele mele cu emoricoane.Voiam sa iau laptop-ul sa ma uit la serial,dar cand m-am asezat in pat,s-a auzit o melodie dulce.Era Rusty(ursuletul de la Zayn).Il atinsesem din greseala pe burtica si incepuse sa cante.Am luat plusul in mana si l-am imbratisat respectand inscriptia cu "free hugs" de pe tricoul sau.Pe urma l-am privit in margelutele sale negre ce serveau drept ochi.Ochii lui semanau izbitor de mult cu cei ai lui Zayn.
"De ce?De ce esti asa Zayn?Ce te-a facut sa te enervezi asa?Te stiam altfel...cu mine erai altfel" o lacrima mi-a curs pe obraz sfarsindu-se intre buzele mele intredeschise.Apoi l-am mai imbratisat odata.Pe urma l-am aruncat cu putere pe podea.Ma infuriasem gandindu-ma din nou la Zayn si imaginea cu el zambind invingator mi se intiparise in minte.
"Aaaaaaa" am tipat nervoasa privindu-l pe Rusty cum statea jos pe podea.Mi-am tras perna peste cap si am suspinat.Din fericire am reusit sa nu mai plang.De ce sufeream atata pentru Zayn?Nu simteam nimic pentru el la cate imi facuse si pun pariu ca el nu facea la fel..mai ales ca el gresise.Probabil era cu BMW-ul sau in drum spre o petrecere sau ceva,conducand si gandindu-se cum sa ma mai faca de ras.
In final l-am sunat pe Niall si am vorbit cu el.Vocea lui ma calma mereu.Il iubeam pe baiatul asta mai mult ca orice.Ma facea sa ma simt ca o printesa,o printesa in regatul sau,iar el era printul,printul meu.
Dupa ce ma linistisem,m-am uitat la serialul meu.Pierdusem destule episoade si trebuia sa le recuperez.Ziua de azi fusese una si cu bune si cu rele si chiar imi lipseau episoadele din serial.Povestea din film era asemănătoare cu a mea,doar ca mult mai dramatica.
M-am culcat tarziu si am dormit visând ca tot ce se intamplase astazi fusese o gluma,din pacate nu era asa...
..........
Votati si comentati daca va place+distribuiti.Multumesc mult! Enjoy :*