Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 18

Soarele se inalta pe cer si imi lumina prin draperii.Ma ridic in picioare si imi simt inca ochii grei si o durere de cap insuportabila de la tot ce se intamplase ieri.O noua saptamana incepuse.Am coborat scarile unde mama ma astepta.Era in intarziere la serviciu.Lunea incepea mai devreme.Tata era plecat deci trebuia sa merg cu Rebeca la scoala.
M-am pregatit destul de repede de dimineata si dupa ce am vorbit cu Rebeca sa ne intalnim in fata casei mele,am decis sa ma machez.Zilele astea neglijasem machiajul si ma simtisem destul de bine asa,dar putin gloss si rimel nu strica niciodata.Dupa ce am terminat am iesit in fata casei unde domnul Edwin ma astepta,fiind cu Rebeca.
  "Neata Anne!" a spus
  "Neata domnule!" am zambit
  "E ciudat sa ii spui tatalui meu domnule..." a ras Rebeca.
  "Oh,da,urasc asta.Anne,te rog spune-mi Karl"
"Ok,Karl" am ras
Drumul a fost unul placut ca de obicei.Tatal Rebecai este o companie placuta si mereu ma face sa ma simt bine cand petrec timpul cu el.Cand am ajuns,Karl a parcat fix in fata scolii,unde Louis,Harry si Liam mergeau catre scoala.Erau cu spatele si pareau foarte grabiti.Am coborat din masina,si tipic ei,Rebeca a inceput sa strige:
"Louis!!" A tipat. "Louis stai".El s-a intors si Rebeca i-a sarit in brate sarutandu-l,nu ii pasa ca tatal ei era chiar in spatele nostru.Erau foarte draguti impreuna.Nu il vazuse pe Louis un weekend intreg,o inteleg.
  "Oh,pe bune,luati-va o camera" a zambit Harry vazand ca nu se opresc din sarutat si de spus cat de mult le-a fost de dor unul de celalalt.
  "Esti doar gelos" a spus Louis,dandu-i drumul Rebecai din brate,insa continunad sa se tina de mana.
  "Gelos?eu,oh,asta e ridicol" a ras Harry.
  "Deci,ce mai asteptam,mergem la scoala sau ce?" am spart eu gheata
  "Cineva e nerabdator sa ajunga la scoala,asta e ciudat" a zambit Liam.
  "Probabil ii e dor de Niall..." mi-a pus Rebeca mana pe umar.Eram fericita ca nu aflasera de intalnirea mea cu peripetii de ieri.Eram intr-un fel recunoscatoare lui Zayn ca nu spusese nimic,dar avea timp sa o faca asa ca nu eram linistita complet.
  Dupa cu totii ne-am indreptat spre intrare.Inca de cum am pasit in scoala le-am intalnit pe Sindey si Olivia.Pe fetele lui Harry si Liam se vedea o fericire nemarginita.Le-au imbratisat si le-au oferit cate un sarut.
  "Cine trebuie sa isi ia o camera acum?" a facut Louis o remarca la adresa lui Harry.El doar si-a dat ochii peste cap in semn de raspuns.
  "Ehm...stie cineva unde e Niall?" Am intrebat
  "Da,la biblioteca..returneaza o carte" m-a lamurit Olivia..
  "Dar de Zayn stie cineva ceva?Vine la scoala cat timp sta aici,nu?" A intrebat Liam
  "Normal...insa nu am idee unde ar putea fi" a zis Sindey.
  Expresia de pe fata mea era una calma,desi ma intrebam in mintea mea unde e Zayn.Nu am spus nimanui ca ma vazusem cu el duminica,asa ca am ramas tacuta.
  "Daca ma scuzati,eu ma duc la biblioteca..." Am zis
  "Ok" au aprobat ceilalti.
  Am intrat in micuta incapere ce mirosea a  carti rasfoite si mult creier incins.Niall era chiar la intrare discutand cu bibliotecara.Am decis sa ii intrerup.Oricum aveam de gand sa vin la biblioteca dorind sa iau o carte cu explicatii tehonologice care sa ma ajute pentru examenul de soferi.
  "Hei Niall"
"Hei honey" a zis imbratisandu-ma.Ma pierdusem in ochii lui si uitasem complet de cartea mea,asa ca imediat dupa ce a terminat de returnat cartea,am parasit biblioteca.Ma reintorceam la finalul orelor dupa carte.
  Cum a iesit m-a sarutat.
  "Pentru ce a fost asta?" Am intrebat
  "Pentru ca te iubesc" a zis sarutandu-ma din nou.
  "Si eu te iubesc" am soptit.
  Orele au decurs normal si imediat eram deja in cabinetul de fizica la ultima ora.Profa spunea ceva extrem de plictisitor si nu ma puteam concentra gandul meu fiind cu totul in alta parte.
  "Ti-a adus rezultatul la testul de la mate?" m-a intrerupt Rebeca din visat,soptind
  "Oh,da...astazi" am soptit de asemenea.
  "Sii..."
"Am luat 10,si Niall la fel" am zambit
   "Asta e grozav.Cuplu de genii.Va potriviti perfect" mi-a zambit.
  "Si tu si Louis va potriviti.Sunteti..atat de fericiti cand sunteti impreuna"
  "Domnisoara Dolsen si domnisoara Edwin,scuzati-ma ca va întrerup minunata discutie,dar vi se pare ca eu vorbesc aici pentru mine?" Ne-a intrerupt profa uitându-se la noi.
  "Scuzati-ne...noi...noi.." ne-am balbait.
  "Voi ce?"
   "Noi vorbeam,ne pare rau.." am oftat
  "Sa nu se mai repete" a zis întorcându-se la tabla si continuând sa explice.Ma simteam ciudat sa primesc observatii de la profesori,nu obisnuia sa mi se intample asta.
  Imediat clopotelul a intrerupt linistea creata in clasa.M-am dus la biblioteca unde m-am dus direct spre rafturile unde se gasea cartea mea.Pe acolo era in baiat ce rasfoia o carte si incurca trecerea.Era...off...Zayn.Mi-am luat inima in dinti si am decis sa trec pe langa el evitandu-l.
  "Nu ai de gand sa ma saluti?" A zis.Baiatul asta avea un tupeu fara limite.
  "De ce as face-o?" Am intrebat."Ai uitat ce s-a intamplat ieri,ei bine eu nu,si nici nu am de gand?" Am izbucnit incercand sa imi caut cartea.
  "Inca mai esti suparata din asta.Pun pariu ca te-ai impacat cu Niall."
   "Asta nu e treaba ta." Am spus."Uite,nu stiu ce s-a intamplat cu tine,dar erai altfel cu mine...mie nu imi place acest Zayn rebel,il prefer pe Zayn de pe Skype"
   "Da,stiu ca am spus asta..si incerc,stii...dar nu pot accepta ca tu si Niall sunteti impreuna.El nu te merita.." a zis calm
  "Nu ma merita?Cum poti spune asta?Te-ai luat de iubitul meu ieri si nu incetezi din a o face si astazi..singurul care nu ma merita de aici esti tu,tu Zayn..." Am tipat.."Of,nici nu stiu de ce mai incerc sa vorbesc cu tine acum...cauta-ma cand ai sa incetezi sa mai fi un nesimtit.." am zis.Doamna bibliotecara si-a facut aparitia si ne-a avertizat sa vorbim mai incet.Am luat cartea mea si am plecat.Zayn a incercat sa ma prinda de brat,dar m-am ferit..
  "Anne,asteapta" a spus
  "Nu imi mai pronunta numele vreodata...uita-l" am spus indreptandu-ma catre iesire.Am luat cartea rapid si am dat o semnatura,apoi am fugit.Zayn continua sa strige,dar il ignoram.Ma abtineam cu greu sa nu plang si am chemat rapid un taxi.
  Cand am ajuns acasa,mama inca nu se intorsese de la munca si eram fericita sa nu ma vada in starea deprimanta in care ma aflam.M-am schimbat in pijamale si am inceput sa urlu in perna mea.Tot ce voiam acum era o imbratisare de la Niall...dar nu voiam sa afle ca Zayn ma ranise...din nou.
  Am incercat sa ma calmez si am stins lumina.Am petrecut timpul stand cu ochii pe pereti si repetandu-mi vorbele jignitoare ale lui Zayn in minte "Nu te merita".Imi faceam rau singura.Intr-un final am adormit.....