Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 37

Au trecut 3 saptamani de cand sunt in clubul de actorie al scolii.Totul merge perfect,acum 4 zile am avut primul meu spectacol pe scena in care am jucat rolul protagonistei.Piesa a fost un succes.Parintii mei sunt mandrii de mine si ma sustin nespus de mult,iar acum pot spune ca visez la o cariera in actorie pe viitor.
M-am dat lenesa jos din pat.La bucatarie,ca de obicei,parintii mei ma asteptau in timp ce isi beau cafeaua de dimineata.
"Neata"m-au salutat.
"Neata."le-am raspuns cautand ciocolata calda in dulap.Mini-televizorul de pe blatul din bucatarie era pornit pe stirile locale si fara sa vreau am auzit o stire pe gustul meu:"Din cauza stratului consistent de zapada asternut pe perioada noptii,drumurile au ramas blocate si astfel scolile vor fi inchise cel putin pe durata acestei zile."
"Se pare ca ai o zi libera"
"Iiii."am facut eu un dans al bucuriei lasand totul balta ca sa ii sun si pe ceilalti sa le dau vestea.
Cu totii aflasera deja si am stabilit sa iesim la o cafenea.Inainte sa ma pregatesc am facut cateva modificari la ultima piesa de actorie pe care o primisem.Doamna Pheobs m-a rugat sa corectez scenariile facute de elevii de la clasele mai mici si asta ma bucura nespus.Unii din ei chiar aveau un talent uimitor in a scrie.
Dupa ce mi-am terminat munca,m-am confruntat cu problema turutor adolescentelor:cu ce ma imbrac.Din fericire,m-am decis rapid si am optat pentru blugii mei grosi de iarna,iar in sus puloverul meu preferat gri cu negru si pe deasupra geaca specifica.Drmurile fiind blocate,a trebuit sa mergem la cea mai apropiata cafenea care era la doar 2 minute de mers pe jos de casa mea.Afara era foarte frig si zapada imi scartaia sub ghete,cu toate astea iubeam iarna.Era deja ianuarie,cat de repede a trecut timpul.Pe drum rememoram amintiri inca din momentul in care ii cunoscusem pe oamenii astia minunati care aveau sa imi schimbe viata.Era un timp aparent scurt,dar aveam o gramada de amintiri.Ma amuza ca prima oara cand m-am intalnit cu Zayn a fost pe Skype si am crezut ca e un nesimtit.Apoi a venit balul de Halloween,unde am avut primul meu sarut cu Niall si inca de atunci eram impreuna si tot atunci si-a facut aparitia neasteptata Zayn.Apoi au urmat certuri si o perioada mai grea pentru mine,accidentul lui Harry la care toti am fost devastati dar dupa care s-a recuperat bine.In final acum totul e ok.Cand ma gandesc cat de mult m-am putut atasa de ei,incat nu vreau sa imi imaginez ca intr-o zi gasca noastra nu o sa mai existe.
Un panou mare si luminos mi-a intrerupt gandurile in care eram adancita profund.Ajunsesem la cafenea.Am intrat inauntru si mi-am dat jos haina,in timp ce imi cautam cu privirea prietenii,nici urma de ei,doar Amy la o masa.Cr cauta singura acolo?M-am asezat langa ea.
"Hei Amy.."
"Anne,hei.."parea cam abatuta.
"Ce-i cu tine aici?"am intrebat-o
"Pai iesim cu totii la cafenea,iar eu am venit mai devreme.Cunosc cafeneaua asta foarte bine.Mereu vin aici cand vreau sa scap de Ema si atunci cand am vreo problema."incerca sa zambeasca.Chiar ma intrista povestea ei de viata,nu prea parea fericita sa o aiba pe Ema drept sora vitrega.Cine ar vrea sa o aiba pe ea?Ea doar voia ca parintii lor sa fie fericiti.Imediat si-au facut si ceilalti aparitia si si-au ocupat locurile obisnuite.Niall statea langa mine,langa el Zayn,in fata noastra Amy,Liam si Sindey si celelalte locuri Harry cu Olivia si Rebeca cu Louis.
Nu mai fusesem niciodata la cafeneaua asta,asa ca am comandat o ciocolata calda cu frisca fiindca o ratasem pe cea de azi-dimineata.
Am discutat ca intre prieteni,banalitati si am glumit.Oricat de proasta poate fi o zi,ei mereu stiu sa ma faca sa rad.Ciocolata era chiar buna si locatia era destul de draguta,nu intelegeam de ce nu mai venisem niciodata aici.
Se facuse deja ora 18:00 si fiind iarna se intunecase.Niall m-a condus pana acasa,iar el mi-a multumit.
M-am dus in camera mea unde m-am schimbat in pijamale si am inceput sa butonez telecomanda la televizor.Voiam sa vad un film bun,dar toate erau doar reluari.Intr-un final am nimerit pe un film pe care nu il mai vazusem si imi captase atentia.Era ceva de actiune combinat cu comedie si drama.Clasic..Usa mea era inchisa deoarece nu imi place sa fiu deranjata cand ma uit la filme.Mama a dat buzna ca o tornada tinand un telefon in mana."E pentru tine" mi-a soptit.Am dat sonorul mai incet si dupa ce mama a iesit din camera,am inceput sa vorbesc.
"Alo?"am zis.
"Domnisoara Dolsen?"am recunoscut vocea directorului din prima.O auzisem de atat de multe ori in ultima vreme incat devenise una foarte familiara mie.
"Domnule Director?"
"Da,eu sunt.Se pare ca mi-ai recunoscut vocea.Am niste vesti bune si niste vesti proaste pe care vrei sa le auzi?"nu prea suna bine.Aveam o dispozitie excelenta asa ca nu am vrut sa mi-o stric.
"Cele bune."
"Ai obtinut un stagiu pe 6 luni la cea mai buna scoala de actorie din Europa."nu imi venea sa cred ce aud.Speram sa nu visez.
"Pe bune?"am zis dar dupa am realizat ca vorbesc cu directorul scolii si m-am corectat "adica,vorbiti serios?"
"Cat se poate de serios."
"Este nemaipomenit..nici nu stiu cum sa va multumesc.E una din cele mai bune vesti primite vreodata."
"Nu imi multumi mie,ci lui John."
"Cui?"
"Lui John,el e directorul scolii acesteia.A fost in sala atunci cand tu ai avut primul tau spectacol si a fost atat de incantat de ce a vazut incat a vrut neaparat sa te cunoasca si sa vii sa studiezi acolo."
"Wow,nu stiam ca au fost oameni asa de importanti acolo.Oricum va multumesc,fara dumneavoastra nu se putea asta."imi amintisem ca spusese ca are niste vesti proaste.
"Spuneati ca aveti si niste vesti proaste."
"Oh da,pai depinde de tine daca sunt proaste sau nu.Scoala este tocmai in Italia,deci va trebui sa calatoresti pana acolo si sa locuiesti timp de 6 luni."
"Oh..."imi doream stagiul asta mai mult ca orice.Dar Italia e departe si nu stiu daca parintii mej vor fi de acord.
"Inteleg daca nu poti merge.."
"Nu nu nu.Doar acordati-mi cateva zile sa ma consult si cu alte persoane si va voi spune."
"Doua zile e bine?Pentru ca peste 5 zile ai avionul."
"Peste 5 zile?"nu ma gandeam la un termen asa de scurt.
"Da.Stiu ca e cam din scurt,dar oamenii importanti nu pot astepta."
"Da,evident.Pai doua zile e bine,cred.Va anunt.Multumesc inca odata de telefon"
"Nu ai pentru ce.Esti talentata si nu merita sa te pierzi asa."
Am inchis telefonul.Stagiu in Italia?Nu ma gandeam ca o sa ajung atat de departe,si cand colo nici nu voiam sa ma inscriu in clubul asta.Niall e cel care a insistat,deci lui i se datoreaza totul.Daca plec,vor fi 6 luni departe de el,de familie,de prieteni.Va fi greu.Oare merita tot acest efort?Acum in cap imi veneau o gramada de intrebari legate de asta.