Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 46

A trecut o saptamana decand m-am mutat in Italia.M-am acomodat rapid si mi-am facut cativa prieteni noi.Azi planuiesc sa ma duc la o repetitie pentru o piesa de teatru care va avea loc in scurt timp.Momentan scriu un raport cu activitatea mea pe saptamana asta.Directorul vrea sa se asigure ca ma simt bine.
"Ce face colega mea preferata de camera?"da buzna Roxx in camera
"Sunt singura ta colega de camera.."ii raspund ironic.
"Mdea..strica-mi tu buna dispozitie."intre noi doua se pune o pauza."Apropo,asta e pentru tine.."imi intinde inca un buchet de flori.Am uitat sa va spun ca Tom imi trimite buchete de flori aproape in fiecare zi de atunci.Tocmai de asta mi-am mutat cursul de istorie a actoriei ca sa nu mai dau ochii cu el.Nu ii pot frange inima.
"E al 4-lea pe saptamana asta."oftez.
"In curand o sa ne putem deschide o florarie.."rade iar eu incerc sa schitez un zambet fals.
"Roxx.."
"Shh..nu din nou te rog.Nu imi mai spune ca nu poti sa il dezamagesti si sa ii pierzi prietenia din asta.Nu imi spune ca nu il poti privi in ochi si sa ii zici ca nu simti nimic pentru el.Nu imi mai spune asta a mia oara pentru ca nu te cred.Daca el chiar tine la prietenia voastra,va accepta situatia si va incerca sa te uite sau cel putin sa isi ascunda sentimentele fata de tine cat timp tu esti cu Niall..."imi strange capul in manutele tale ce miroseau a vanilie.
"Dar..."suspin
"Fara dar.Doar du-te acolo si vorbeste cu el.Nu poti fugi de situatie la nesfarsit.Ti-am mutat cursul de actorie si nu i-ai mai raspuns la mesaje.Scuza-ma dar prin asta nu dovedesti decat ca esti o lasa si eu stiu ca tu nu esti asa.Esti o fata curajoasa.Unde e Anne cea vesela plina de sperante care era cand a venit aici?"
"Nu stiu.."
"Ei bine,eu da.E tot aici,nu a plecat nicaieri doar ca tu ai ascuns-o si ti-ai etalat partea timida care prefera sa fuga de greutati si sa aleaga calea usoara.Acum tine de tine sa o scoti pe vechea Anne la suprafata.Cea care nu se teme ca Tom nu ii va mai vrea prietenia daca ea ii refuza avansurile."imi ridica barbia,iar eu imi feresc privirea.Ochii lui Roxx ma omoara mereu si stiu ca are dreptate,tocmai de asta nu o pot privi.
"Ai dreptate.."ii marturisesc.
"Evident ca am..."si acum avea chef de glume.
"De cat timp ai devenit tu asa de inteleapta?"
"Hmm..nu stiu.Adica presupun ca mereu am fost asa,doar ca nu imi placea sa fiu genul de persoana serioasa care ofera lectii de viata si mereu cand cineva avea o problema,il faceam sa rada sau schimbam subiectul desi in mintea mea aveam sa ii spun multe chestii si aveam sa ii dau sfaturi care sa il ajute.."
"Si atunci de ce acum imi spui toate astea?"ma indepartez de ea facandu-i loc langa mine pe micutul pat.
"Pentru ca tu esti prietena mea cea mai buna.Nu am mai fost niciodata atat de apropiata de o persoana,de obicei aveam multi iubiti dar niciunul statornic si totodata ma simteam singura neavand nici o prietena careia sa ii povestesc diverse lucruri si pe care sa o ascult.Asta pana cand ai apurut tu,eu incepand sa ma vad cu Justin si doar cu el si viata mea s-a schimbat cu tine in ea.Tocmai de asta nu suport sa te vad trecand prin asta si te ajut acum."ma imbratiseaza eu strangand-o foarte tare nemaidorind sa ii dau drumul.
"Mergem?" Se desprinde din imbratisarea mea..cu greu.
"Ehm..unde?"
"Pai avem o repetitie..imi amintesc.."
"Ok.Aici se intampla ceva foarte ciudat.Mai intai esti inteleapta,iar acum iti aminesti de repetitie.Cine esti si ce ai facut cu Roxx?"
"Mda..foarte amuzant.Acum nu mai trage de timp si imbraca-te,stai in pijamale de dimineata"imi face semn catre sifonier iar eu ma ridic din pat si ma duc spre el.Dupa ce imi aleg hainele ma imbrac si alaturi de Roxx ies pe usa.
"Ai idee unde e teatrul?"o intreb incalzindu-mi mainile.
"Studenta la actorie si nu stii unde e teatrul.Aplauze va rog!!"mimeaza batai din palme ironice. "Hai,urmeaza-ma."si o ia in fata catre o cladire in afara scolii dar nu departe,nici pe departe la fel de mare ca si scoala,dar se marime medie.
Intram si observam cativa elevi repetand cu foi pe care erau scrise scenarii in mana.Printre ei era si Tom,iar singurul gand pe care mi-l creeaza situatia data e 'Te rog sa nu te uita la mine,te rog nu te uita la mine'.Discret,fac cale intoarsa lovindu-ma nas in nas cu Roxx.
"O.o.o.Calma.Unde te grabesti asa?Ce se intampla?"ma intreaba.
"Mi-e putin rau,cred ca de la emotii.Vreau sa iau o gura de aer."o mint,insa stiu ca asta nu tine,nu cu Roxx.
"Ce?Tom e aici,nu?"zice analizand sala.
"Nuu."ii soptesc.
"Aaa,uite-l acolo.Buuuuuna Tom!!"striga cu voce tare in sala intorcand toate privirile asupra noastra.
"Roxx!Nu!Ce vrei sa faci?Misca-te inapoi aici.De ce l-ai strigat."ii spun ea tragandu-ma dupa ea se mana ca si cum o mama isi duce copilasul la gradinita fortat.
"Cum adica?Vreau doar sa imi salut prietenul."zambeste.
Ajungem in fata scenei iar Roxx ma tareste la propriu pe scari.Imediat ii zaresc privirea ciocolatie a lui Tom ce statea in fata noastra cu un zambet imens pe fata.Poate nu ma observase.
"Hei Roxx.Hei...Anne?"ne saluta fiind nesigur.As vrea sa ii pot raspunde 'Nu,nu sunt eu.E o clona de a mea care mi-a furat viata.Adevarata eu e inchisa intr-un dulap,plangand si vrand sa iasa de acolo.'.Intr-un fel cam asa e.
"Anne!"exclama venind sa ma imbratiseze iar eu ies din spatele lui Roxx acceptandu-i imbratisarea.Ma uit la prietena mea si ea imi trage o privire incurajatoare.
"Ce mai faci?Nu te-am mai vazut de o gramada de timp.Nici la cursuri.Ai primit buchetele mele.Cum ti s-au parut.Iti plac?"
"Da,e foarte frumos din partea ta.Multumesc mult!!"imi aplec capul.
"Oh,cat ma bucur sa aud asta.Te-ai mai gandit.Imi acorzi o sansa?Eu nu am incetat din a ma gandi la tine nici o secunda de la ultima noastra intalnire."vorbele sale imi inmoaie picioarele,dar imi iau inima in dinti si ii marturisesc.
"Tom,eu nu pot vedea in tine ceva mai mult decat un prieten.Tin la tine,dar ca la un amic.Nu ma inteleg gresit,esti un baiat extraoridinar pe care orice fata ar fi norocoasa sa il aiba drept iubit,insa tu trebuie sa gasesti acea fata care va stii sa te aprecieze si sa iti ofere iubire in schimb.Eu nu iti pot oferi asta din pacate,inima mea apartina altcuiva si nu vreau sa o iau inapoi.Imi pare rau,sper ca intelegi si ca vrei sa fim prieteni in continuare."
"Oh..pai nu stiu ce sa zic."
"Da,te inteleg."
"Decat...da."
"Cum?"il intreb mirata.
"Da,vreau sa fim prieteni.Mai bine asta decat nimic.Esti o fata prea buna la suflet incat dupa atata insistenta din partea mea,tu inca vrei sa fim prieteni."ma imbratiseaza iar eu respir usurata.Ii zaresc fata lui Roxx care transmite 'Ti-am spus eu.'
"Dar mai am inca ceva."imi face semn sa astept iar el scoate din buzunar o cutiuta rosie de catifea in care era un lantic cu numele meu gravat pe el.
"Considera-l ca pe un dar prietenesc"spune Tom in timp ce imi pune medalionul la gat.
"E superb Tom.Mersii"chiar imi placea lanticul,ca pe un gest intre amici.
Profesorul ne intrerupe momentul si noi ne ocupam locurile stabilite.Repetitia incepe...