Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 62

Perspectiva lui Niall:
Ai avut-o.Ai fi putut sa o pastrezi si sa o iubesti asa cum ea te iubea pe tine.Dar tu nu,ai alungat-o complet,ai calcat stramb si nu ai incercat cumva sa repari asta.Si tot tu suferi.Esti patetic.Poate ea in timpul asta rade,zambeste si incearca sa te uite.Sau poate sufera.Ei bine ea macar are de ce.Gandeste-te cum s-a simtit ea atunci.Si mai mult de atat,dupa asta tie nu ti-a mai pasat de ea.Probabil te uraste,dar nu ar trebui sa o condamni.Cunosti prea bine situatia si nu faci nimic pentru a o schimba,te-ai obisnuit asa:sa bei,sa scrii cantece fara noima,sa lovesti tot ce iti iese in cale si sa plangi.Niall,tu nu esti asa.Niall,ea nu ar fi vrut sa fii asa.Pacat ca ea nu mai e in viata mea.Eu nu cred asta,si ba mai mult,cred ca si tu esti inca in a ei...dar exista un singur mod de a afla...caut-o.Imi apuc varfurile blonde din crestetul capului si incep sa trag tare.Nu mai pot continua asa,nu cu gandirea asta.Asa e,nu am facut nimic in sensul asta.Simt de parca am mainile legate.Mereu am avut atitudinea asta:sa nu pot da ochii cu o persoana dupa ce am ranit-o.Poate e timpul sa schimbi asta.Poate...
O alta lacrima isi face apartia din ochii mei rosii si umflati.Caut hanoracul lui Anne sub perna simtind ca e momentul sa ma eliberez in el de suferinta acumulata.Raman socat cand vad ca nu e.Stiu ca acolo l-am pus.Rascolesc intregul pat,dupa care intreaga camera insa,nici urma de el.Nu,nu asta e imposibil.
Ma simt nevoit sa imi parasesc camera in cautarea lui.Parca ma aflu intr-o casa straina.Parca nu am mai coborat scarile astea de secole.
"Liam,unde imi e hanoracul?"incep sa urlu si privirea mea o intalneste pe a lui Zayn ce se uita la televizor.E socat sa ma vada acolo in mijlocul sufrageriei.Nu e de mirare,probabil arat groaznic.Stai nu,groaznic e un compliment pentru modul in care arat.
"Pfiu,ce miroase asa?"intra Harry in casa fluturandu-si mana prin fata nasului iar Louis ii da un ghiont "E Niall" iar aceste tace.
"Hei!V-am auzit!"le atrag atentia.Poate chiar eman o substanta neplacuta,dar nu imi pot da seama de asta.Ultimul dus pe care l-am facut a fost acum 1...2..nu,acum 3 saptamani.
"Scuze frate,dar mai spala-te si tu!"zambeste ironic.
"Oricum,plec imediat de aici.Tot aceeasi imbecili ati ramas.Liam,unde imi e hanoracul?"tip pentru a doua oara si Liam iese din bucatarie cu un zambet tamp pe fata.
"Te referi la hanoracul lui Anne?"
"Wow frate,te stiam ca o iubesti dar atat de disperat incat sa ii furi din haine?"intreaba cretul sprijininadu-se de perete.
"Mai taci!Ea mi l-a dat."imi incordez pumnul la cuvintele ce ii parasesc gura.
"Da,da,cum spui tu ciudatule"
"Deci..."repet a treia oara pierzandu-mi rabdarea.
"A pai stii...i l-am dus inapoi lui Anne pana la urma era al ei.Asa ca daca il vrei inapoi,trebuie sa vorbesti cu ea."
"P...poftim?Tu ai innebunit?Cum adica i l-ai returnat?Tu...tu stii cat de mult insemna pentru mine.Regret ca ti-am spus de el."oftez si pumnii mi se strang din ce in ce mai rau.Sar la gatul lui Liam,dar simt cum niste perechide maini ma opresc.Louis,Harry si Zayn chiar ma tineau sa nu imi bat unul din cei mai buni prieteni.Cand realizez ce fac ma relaxez si ei imi dau drumul.
"Uite Niall.Esti intr-o stare mult mai rea decat am crezut.O sa ignor faptul ca ai incercat sa ma bati,pentru ca stiu ca asta nu esti tu.E doar durerea ce a pus stapanire pe tine.Dar cred ca asta iti demonstreaza si tie cat de multa nevoie ai sa vorbesti cu ea.."spune si isi aranajeaza tricoul pe el.Eu parasesc sufrageria nervos.
"Oh si Niall..nu uita de dus."intervine Zayn intr-un final si eu imi dau ochii peste cap.Inchid usa rapid.Nu pot sa cred ce a facut Liam.I-am dat acces la camera mea si el a profitat de asta in cel mai diabolic mod.A facut-o pentru binele tau,stii asta.Nici eu nu sunt sigur pe ce mai stiu.
Petrec cateva minute cu ochii in tavan.Chiar am nevoie de un dus.Am realizat si eu asta.Dusul ma va ajuta sa ma gandesc mai bine.Dau drumul la apa si simt picaturi fierbinti pe corpul meu si parca scap de acea stare deplorabila in care ma aflam.Apa imi uda parul si imi dau seama ca prietenii mei nu ar face ceva care sa ma raneasca.Poate chiar ar trebui sa ma duc sa vorbesc cu ea.Ma hotorasc si ma razgandesc de un nenumarat numar de ori si iata ca acum imi iau o perecge de blugi comozi pe mine si o geaca.Ma urc in masina asigurandu-ma ca ceilalti nu ma vad.Inainte sa calc acceleratia imi propun ceva:'Niall faci asta pentru ca o iubesti.Daca nu te vrea inapoi sti bine ca nu a fost vina ta atunci.Amy a fost dar acum ea nu mai are ce cauta in planurile tale.Poti alege sa mai acorzi o sansa relatiei voastre sau te poti incuia in camera ta gandinfu-te cum ar fi fost daca ai fi ales prima varianta.'Dupa ce stabilesc aceste cateva lucruri in mintea mea,privesc bancheta de langa mine si pe ea vad un bilet si langa cu trandafir.Pe scrisoare erau scrise cateva versuri din ceea ce scrisesem eu pe acele foi in ultima luna.Puse cap la cap chiar nu sunau rau.Dar eu am aruncat toate astea la gunoi.Pe trandafir era un bilet cu inscripitia 'Cu placere,Liam'.Am zambit la gestul sau si m-am amuzat la gandul ca Liam mi-a cautat prin gunoi.Baiatul asta e fenomenal.
Ajuns in fata casei lui Anne o privesc pret de cateva secunde si in final ies din masina cu 1000 de ganduri in cap dar toate se sterg cand degetele mele fac contact cu usa din lemn.Peste ceva timp ea se deschide si in ea imi apare chipul bland si firv a lui Anne.Acelasi par saten moale si umflat,aceeasi ochi verzi de smarald in care te pierzi fara sa vrei in ei.I-am cercetat adanc si am vazut acolo in adancul lor o mica intentie de a ma ierta.In acel moment i-am multumit lui Liam ca m-a facut sa vin aici.Am de gand sa exploatez la maxim acea stralucire care inca nu s-a pierdut din ochii ei.
"Pleaca.Te rog...Nu mai vreau,ai facut destule."parca ma implora sa o abandonez acolo dar stiu ca in inima ei tot ce vreau e sa ma vada ca lupt pentru ea.
"Da,poate ca am facut.Dar din toate astea,sunf numai lucruri rele.Da-mi voie sa fac si ceva bun."
"Vrei sa faci ceva bun?Atunci pleaca.Va fi mai bine asa,pentru amandoi."
"Nu,nu va fi.Cel putin pentru mine nu,si imi place sa cred ca nici pentru tine.Anne,astea sunt pentru tine."ii intind trndafirul si micuta foaie iar ea le priveste confuza.Ma bucur ca in final le ia in mana si le pune undeva pe o masa.
"Deci altceva?"intreaba nepasatoare.
"Da...si...imi pare rau.Imi pare rau pentru tot ce ai vazut in ziua aia.Imi pare rau ca te-am lasat sa suferi atat pentru mine,nu merit asta..nu merit nici o lacrima de a ta,insa tu le meriti pe toate ale mele.Imi pare rau ca nu am avut curajul sa vin pana acum aici si sa iti spun cat de mult tin la tine.Sunt un las si nu te merit.Nici macar nu stiu de ce am incercat sa cred ca sunt pe masura ta.Anne,tot ce iti pot oferi eu este toata iubirea mea care crede-ma...este nemarginita."
"Niall..."ma intrerupe dar eu ma opun.
"Ti-as putea spune cat de multte iubesc intr-un milion de moduri.Daca as fi un doctor ti-as arata cum imi curgi prin vene,daca as fi un profesor tu ai fi 10-le meu la matematica,daca as fi un arhitect ti-as spune ca te iubesc ca pe o cladire bine executata,iar daca as fi un pictor sau scriitor ti-as spune ca te iubesc ca pe o opera efectuata cu culorile sau cu cuvintele potrivite.Dar eu sunt eu,eu sunt Niall..un simplu baiat pentru orice alta fata dar pentru tine sunt ceea ce nu am mai fost pentru nimeni.Sunt cel caruia i-ai atins buzele si i-ai spus primul 'Te iubesc' din inima.Tocmai de asta,eu iti spun ca te iubesc...ca mine.Dar in modul in care o fac eu,nimeni nu o mai poate face,nu mai poate simti ceea ce simt cand iti vad zambetul,cand vad ca razi,cand iti vad ochii sau cand iti simt buzele peste ale mele.Pentru ca nimeni Anne nu si-ar da viata pentru tine asa cum as face-o eu chiar si acum daca ar trebui..."suspin si nu realizez cum cateva lacrimi imi cad pe obraz."Nu am venit aici sa te lingusesc cu romane dulci.Ce am spus acum a venit pe loc pentru ca a venit din inima mea si descrie perfect ce simt pentru tine chiar acum.Te iubesc Anne si nu am incetat niciodata sa o fac!!"imi aplec capul dar tresar cand simt niste manute mici in jurul meu.E chiar ea,chiar iubita mea.Cat mi-a lipsit inbratisarea asta.
"Niall te iubesc si niciodata nu am incetat sa o fac.Liam mi-a explicat toate cele intamplate,dar nu l-am crezut pana cand nu mi-a dat asta,hanoracul meu.Oh Doamne,tu ...esti chiar tu aici si...nu vreau sa mai pleci vreodata Niall.Nu stii cat am plans,am crezut ca nu ma mai vrei,ca nu mai vrei sa ma vezi vreodata.Am crezut ca am plecat in Italia si cand m-am intors tu m-ai uitat complet.Niall,te rog spune-mi ca nu..."imi strange tricoul si lasa cateva lacrimi sa il pateze.
"Nu iubito,nu te mai parasesc si promit sa nu mai las pe nimeni sa intervina intre noi."ii simt buzele catifelate peste ale mele si zambesc in sarut.Nu pot sa cred ca se intampla.Credeam ca nu o sa mai pot strange in brate vreodata.Dar nu,acum e a mea,doar a mea si promit sa nu o las sa mai plece iar eu sa nu o mai parasesc.
Ma invita in casa si imi ofera un ceai.Ea citeste cantecul si zambeste.Ii sunt recunoscator lui Liam pentru tot ce a facut pentru mine,si dimineata voiam sa il iau la bataie.Cate lucruri s-a intamplat intr-o singura zi.
"Deci,mai vrei hanoracul?"rade.Acel chicotit imi trezeste mii de fiori in tot corpul.
"Atat timp cat te am pe tine,niciun hanorac nu se compara."
"Niall?"intreaba dupa cateva momente de liniste.
"Da..."
"E adevarat ca ai plans pentru mine?"
"Glumesti nu?Esti totul pentru mine Anne.Evident ca am plans simtind ca o parte din mine nu mai e.Am petrecut zile in sir gandindu-ma cat de prost am fost ca nu te-am cautat si nu am incercat sa iti explic cele intamplate.Iti multumesc!Esti atat de buna cu mine si...ah,nu cred ca altcineva sa fie in locul tau m-ar fi iertat.Sincer,nici eu nu as fi facut-o."ii iau mainile intre ale mele si ea roseste.O sa sarut din nou si ea sopteste 'Cu placere'.E tot ce am nevoie.Ma simt din nou viu.Vechiul Niall s-a intors.
..............
Oficial asta e cel mai lung capitol de pana acum.Deci,in curand...poate chiar maine..voi incheia cartea.Imi va fi dor de voi,pufosenii!!
Va iubesc!❤