Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 57

Versurile melodiilor imi alina auzul si ma fac sa zambesc la cuvintele dragute din ele.Stiu ca arat ca o tampita cand zambesc asa,instinctiv.Ele ma calmeaza si ma linistesc.Simt cum ochii mi se ingreuneaza si incep sa casc.Ma fac comoda pe scaun si totul devine in ceata.
"Anne,scuze ca te intrerup dar.."intervine Tom batandu-ma usor pe umar.
"Hă?Ce?De abia adormisem."
"E cineva aici,care sustine ca te cunoaste."
"Poftim?"imi intind mainile si revenind la o pozitie normala.Tom imi face semn dupa umarul sau si eu privesc uimita.
"Buni Carly?"intreb socata iar batrana imi face cu mana.
"Salut scumpo!"imi zambeste facandu-ma sa radiez instantaneu.
Se apropie de mine si incepem sa discutam.
"Stagiul s-a incheiat cu bine?"
"Da,vacanta dumneavoastra?"
"Excelent.Incredibila coincidenta.Oricum,ma bucur nespus ca mi-am revazut nepoteii.Ce mari s-au facut.Vrei sa ii vezi."eu aprob din cap afirmativ si ea scoate un telefon din poseta sa de ultima generatie.Eu il privesc uimita.
"Iti place telefonul meu?"eu inghit in sec si ea rade.Are telefon mai performant decat al meu."Nepotul meu m-a convins sa mi-l cumpar.Am stat intreaga vacanta jucandu-se Temple Run pe al lui,si la un moment dat ii descarcam bateria non-stop.Asa ca mi-am folosit economiile in scopul asta."imi arata cateva selfieuri extrem de reusite cu nepotii si cu fiica ei.Nu pot sa cred ca are scor mai mare decat mine la Temple Run.
"Tu trebuie sa fii Niall,nu?Incantata.Anne,mi-a povestit o gramada despre tine."ii intinde mana lui Tom el devenind confuz.
"Eu nu..."
"Acum ca va vad unul langa altul,voi doi chiar va potriviti.Sa ai grija ne ea."
"Buni Carly...noi nu suntem impreuna.El nu e Niall,e Tom,un prieten nou pe care l-am cunoscut in timpul stagiului."Tom ii intinde mana iar ea o accepta bucuroasa.
"Oh,scuze atunci.Greseala mea.De la un timp,incep sa imi pierd memoria.Niall parca era blond.Poate,am cam imbatranit."
"Glumiti nu-i asa?Dumneavoastra?Sa imbatraniti?Asta e ridicol.Sa fim seriosi,cate bunici din lumea asta,fac selfie-uri atat de reusite si au cont de facebook."rad iar ea ma urmeaza.
"Aveti cont de facebook.Trebuie neaparat sa va dau cerere."se anunta Tom.
"Cu siguranta.Cauta Buni Carly.Iti astept cererea."iar noi incepem sa radem.
Intregul zbor decurge bine si cand aterizam,Tom ma ajuta sa imi car bagajele.Ne luam ramas-bun de la bunica Carly ce pare sa il agreeze pe Tom foarte bine.Am impresia ca flirta cu el,dar cred ca Tom nu prea era interesat de avansuri.
"Esti sigura ca nu vrei sa te duc eu?"se ofera iar eu il refuz elegant.
"Oh,pai atunci se pare ca ne luam adio."
"Sa-i spunem pe curan,sau ne mai vedem.Adio e prea dur.O sa ne mai intalnim,promite-mi."
"Promit."imi sare intr-o inbratisare foarte calduroasa si extrem de dulce.Imi va lipsi Tom.Chiar foarte mult.Il privesc pret de cateva secunde ce par minute intregi cum se indeparteaza carandu-si trolerul in urma sa.Sunt intrerupta de ganduri cand telefonul meu vibreaza in buzunar.
"Da Zayn?"
"Unde esti?"ma intreaba si efectiv incep sa ma invart in cautarea sa.
"Exact aici.Tocmai am aterizat."
"Nu te vad."
"Nici eu."spun si ma intorc in partea dreapta dand nas in nas cu un baiat.
"Oh,scuza-ma..eu doar..caut pe cineva.."se scuze si isi ridica privirea.As recunoaste ochii aia sclipitori si acel par perfect aranjat in care se vede ca a irosit cateva tuburi de fixativ,oriunde.Zayn.
"Zayn!!"tip sarindu-i in brate si el zambeste cand ma vede.
"Hei fato!!Nu pot sa cred ca esti tu..aici..acum.Uhm..vino,nu te-am mai vazut de 6 luni."ma ia din nou in brate si toate privirile din aeroport se intorc spre noi.Nu imi pasa,mi-a fost mult prea dor de el.
"Ce s-a intamplat cu parul tau?Blond?Serios?Nu era suficient unul in grup?"rad observand ceva schimbat la aspectul sau.
"E doar o suvita...plus ca niciunul din noi nu e natural."rade iar eu imi reamintesc faptul ca nici Niall nu e blond din nastere.Insa,mi-ar fi greu sa mi-l imaginez altfel.
"Mergem?"intreb iar el ma conduce spre masina.Acelasi BMW negru pe care l-am vazut si la petrecerea de Halloween.Cat timp a trecut de atunci.Aproape un an?Nu imi vine sa cred.
Urc pe scaunul de langa sofer si imediat ce Zayn imi pune bagajele in portbagaj,se urca si el calcand acceleratia.
"Deci,ce ai mai facut?Stii tu,in ultimele 6 luni?"rup eu linistea
"Tu sa-mi spui."zambeste privindu-ma cu coada ochiului.
"Ce fac de obicei,schimb vieti si salvez oameni."rad si el o face ironic.
"Un lucru e sigur:nu ti-a disparut modestia."invarte volanul.In mai putin de o jumatate de ora ar trebui sa fim acasa.
"Eu bine,multumesc.Probab ca stii ca ies cu Amy.M-am intalnit cu parintii mai naturali.Seamana extrem de mult cu mine."
"Vrei sa spui ca tu semeni cu ei."
"Da da.A,da..si am dat la facultate.Ma rog,nu nu mai eu."
"Sii..."
"Am luat.."
"La..."
"Asta e mai complicat.Si mai greu de crezut.Am dat la arhitectura."
"La ce?!"strig.
"Arhitectura.Nimeni nu stie,dar intotdeauna m-au fascinat constructiile.De exemplu stii ca scoala noastra este facuta sa reziste si la un cutremur de 6 grade?"
"Nu.."
"Vezi,despre asta e vorba."
"E uimitor Zayn.Felicitari,Malik!!"
"Mersi,Dolsen."rade.
"Harry si Louis,ei ce au facut?"
"Chiar esti in urma cu stirile,nu?"
"Cam da."ma simt oarecum prost ca nu stiu ce s-a intamplat in ultima vreme,dar am nevoie sa recuperez tot.
"Pai Harry a dat la limbi straine,asa cum isi dorea.Si Louis..ei bine asta ne-a fascinat pe toti,la drept."
"Louis judecator?"
"Avocat defapt.Si a intrat surprinzator."
"Nu cred ca avea nevoie de chimie acolo,nu?"chicotesc amintindu-mi de incidentul cu laboratorul de chimie dintre el si Harry din iarna.
"Nu avea,asa e."Dupa asta,se asterene o tacere asurzitoare.
"De Niall nu te intereseaza?Adica la ce a dat?"
"Sincer,voiam sa aflu de la el.Daca nu a dat la medicina,nu imi spune."
"Ok,atunci nu iti spun."
"Nu a dat la medicina?!"tip si Zayn rade.
"Glumeam.Ba da,a dat si a luat.Voia sa iti faca o surpriza dar oops."
"Firar.Dar,o sa par surprinsa."zambesc.
"Deci,unde mergem?"spun observand ca nu ia ruta obisnuita spre casa mea.