Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 42

"Locul asta e liber?"ma intreaba o femeie mai invarsta dupa ceva timl de la decolarea avionului.Imi dau castile jos din urechi si ii cer sa mai repete odata intrebarea.
"Poftim?"
"Am intrebat daca acest loc e liber.Pe locul unde stau eu este aparent tinta a unui bagaj din care curge ceva,cred ca e apa,si nu prea am nevoie acum de o baie.."a ras.Doamna in varsta parea foarte draguta.
"Sigur.Adica e liber,puteti sa va asezati."am poftit-o.Nu voiam sa am companie,dar era o biata batranica,nu putea face nimic rau.
"Perfect."a spus dupa ce si-a mutat bagajele si s-a asezat.
"Cum te numesti?"ma intreaba cu o caldura totala.
"Anne Dolsen,imi puteti spune Anne."
"Ce coincidenta,si pe fiica mea o cheama Anne,chiar acum ma duc sa imi vizitez nepoteii.Nu am mai vazut-o nici pe ea,nici pe ei de foarte mult timp.."a oftat umezindui-se ochii.A scos o batista si si-a sters ochii sai a caror culoare nu o puteam descifra.
"Dumneavoastra cum va numiti?"am incercat sa alung tristetea.
"Caroline,incantata.Majoritatea persoanelor imi spun bunica Carly.Cu ce ocazie o fata atat de tanara intr-un zbor atat de indepartat?"parea chiar interesata ce e cu mine aici.
"Am obtinut un stagiu la o scoala din Italia,o scoala de actorie mai exact."
"Minunat.Frumoasa si desteapta."a zambit facandu-ma sa rosesc.Dupa s-a asternut o liniste asurzitoare,asa ca am dat drumul din nou la muzica si am intrat in galeria de poze a telefonului.Salvasem cateva poze cu Niall si cu ceilalti pe care sa le vad cand imi era dor,iar acum era momentul.Priveam zambind o poza cu Niall facuta de curand.
"Cine este acest tanar?"mi-a facut semn bunica Carly catre poza.
"Oh,el..el este iubitul meu,Niall."
"Pare un tanar foarte incantator.Cred ca va iubiti mult."
"Da,asa este.."
"Imi amintesc cand m-am indragostit si eu de sotul meu,Roger.Chiuleam de la scoala,ma certam cu parintii mei doar ca sa il vad si sa pot vorbi cu el.Ne iubeam nespus.Parintii nostri nu au fost de acord cu casatoria,spuanand ca venim din lumi total diferite,dar noua nu ne-a pasat,ne iubeam prea mult.Am avut o viata frumoasa alaturi de el pana cand boala l-a rapus si..s-a transformat in inger.Imi e tare dor de el,as da orice sa il mai vad macar odata si sa ii spun cat te mult il iubesc.."a oftat.Ma intrista povestea ei,dar totodata mi-a oferit o lectie:Iubirea invinge orice. "Sa aveti grija unul de celalalt."mi-a cuprins mana intr-a ei oferindu-mi o energie pozitiva.
"Imi pare rau.."mi-am aplecat capul.E tot ce puteam spune.
"Oh,nu e vina ta scumpo."mi-a ridicat fata."Mai ai poze si cu alti prieteni de ai tai?"
"Da,sigur.."am scos din nou telefonul si am dat pe o fotografie de grup. "Cel cret e Harry,cel mai scund e Louis,Zayn e cel din dreapta,iar in stanga e Liam,langa ei sunt iubitele lor:Sindey, Olivia si Rebeca,iar ea e Amy si eu care stau langa Niall."i-am indicat.Bunica si-a scos ochelarii sa vada mau bine.
"Sunteti foarte frumosi.Sa pastrati prietenia si sa nu renuntati usor la ea daca se iveste vreo cearta.Imi promiti?"o cunoscusem abia acum cateva minute dar simteam ca ii pot spune orice.
"Promit.."am facut-o sa schiteze un zambet.
Dupa am depanat amintiri din tineretea ei.A avut o viata tare interesanta.Mi-a dat pana si numarul ei de telefon.
Peste ceva timp avionul aterizase.Am coborat incercand sa ma dezmortesc.In timp ce mergeam sa imi iau bagajele ma tot gandeam la cate facuse bunica Carly pentru dragostea pe care i-o purta sotului ei.Parea a fi o femeie trecuta prin multe,dar care nu uitase sa zambeasca.
Am asteptat sa imi gasesc bagajul pe banda rulanta.Inediat cu mi-am vazut valiza m-am dus sa o iau si sa ma plimb cu ea prin aeroport.Ce ar trebui sa fac acum?Directorul a spus ca a trimis un sofer,cum il gasesc.Trebuie sa il sun pe Niall ca am ajuns cu bine.Dar mai intai sa gasesc soferul.Am pornit catre iesirea din aeroport.Oamenii erau foarte agitati.Cred ca vazusem toate nationalitatile aici.In timp ce ma plimbam am vazut un om imbracat la costum ce tinea in mana o foaie cu numele meu pe ea.Ma simteam ca in filme si totodata ciudat fiindca eu eram imbracata foarte simplu si lejer.M-am indreptat catre el in speranta ca vorbeste engleza.
"Buna ziua!Mi-am vazut numele scris pe aceasta foaie,sunteti soferul trimis de domnul John,stagiul de actorie?Eu sunt Anne Dolsen."m-am prezentat.
"Bine ati venit in Italia domnisoara,o sa va placa aici,va asigur.Sa mergem acum.O sa va conduc la una din cele mai renumite scoli din Europa."a zambit.Avea un oarecare accent in vorbire ceea ce dovedea ca nu este englez.L-am urmat pana la o masina imensa neagra cu geamuri fumurii.Mi-a deschis usa iar eu m-am urcat.De asemenea s-a oferit sa imj care bagajul.Totul era atat de bine pus la punct,parca eram o printesa sau o vedeta de la Hollywood.Pe drum i-am dat mesaj lui Niall ca am ajuns cu mine si ca sunt in masina indreptandu-ma spre scoala.Era invidios fiindca el in acest moment era la scoala avand mate.Fusul orar nu difera foarte mult,Italia e in urma cu 2 ore.
Trecuse deja o ora decand ne plimbam prin Italia.Eu priveam socata pe geam marile cladiri.Era o tara chiar frumoasa.Am sunat-o si pe mama si se bucura nespus ca am ajuns cu mine.Ea avea frica de avioane.Deodata masina a intrat intr-o parcare imensa.In fata era o cladire mare si impunatoare cu o pancarda la intrare pe care scria 'Scoala de actorie Leonardo DiCaprio.'Interesant sa numeasca astfel scoala,dar din cate am inteles,el a avut o mare contributie la construirea ei,asa a ajuns si una din cele mai bune.Soferul mi-a deschis din nou usa iar eu m-am dat jos.O gramada de elevi se uitau ciudat la mine,poate pentru ca ei erau aranjati si imbracati elegant,iar eu eram ciufulita si imbracata lejer.
"Urmati-ma va rog"soferul a luat-o ininte cu bagajele mele.Am intrat in "receptia" scolii unde am primit o cheie de la camera mea.
"Aceasta este cheia de la camera dumneavoastra,domnisoara.Dupa ce va instalati,domnul John va roaga sa veniti in biroul sau,doreste sa va cunoasca."
"Multumesc"am luat cheia in mana si am plecat.Am cautat corpul T al imensului campus si dula cateva minute l-am gasit camera mea era la etajul 2 deci din fericire nu aveam mult de urcat.Cum am ajuns in dreptul usii cu numarul 151 am descuiat-o cu emotie.Camera era destul de incapatoare si aerisita.Erau 2 paturi.'Se pare ca am o colega de camera'am gandit.Dupa ce m-am asezat pe micutul pat,am inceput sa imi aranjez rand pe rand hainele in dulap.La final am pus pe noptiera poza inramata si m-am aruncat inapoi in pat.Eram extenuata.La un moment dat,clanta s-a miscat.Pe usa a intrat o fata scunda,cu parul portocaliu de foc si ochii albastrii.M-am ridicat sa o intampin.Avea cateva bagaje si fara sa scot vreun cuvant m-am oferit sa o ajut.Dupa i-am analizat vestimentatia:Avea blugi stramti si geaca de piele.Era draguta.
"Hei!Eu sunt Anne.."i-am intins mana dar ea in schimb a sarit sa ma imbratiseze.Ememana energie pozitiva,imi placea.
"Eu sunt Roxx sau Roxy,cum preferi.Incantata.Se pare ca vom fi colege de camera."
"Da,asa este.Sper sa ne intelegem"
"Sigur va fi asa.."a zambit si a inceput sa sara in sus de fericire,eu am urmat-o.Cred ca e singura persoana care din primele secunde decand am cunoscut-o m-a facuf sa o plac.
Dupa ce am ajutat-o sa isi despacheteze lucrurile am aflat ca asculta rock,vine din Norvegia,prin faptul ca fratele ei lucreazs aici.Este studenta la actorie la fel ca si mine doar ca ei ii place sa scrie scenarii si sa compuna,iar mie sa joc.
"Ce zici sa mergem la o cafenea?E una foarte draguta in apropiere.Poate vrei sa imi cunosti prietenii."a propus.
"Scuze,dar am o intalnire cu directorul.Poate cu alta ocazie Chiar vreau sa ii cunosc."
"O sa iti placa,oricum..bafta"m-a imbratisat iar dupa si-a luat geanta pe umar si a iesit.Am decis ca e timpul sa ma schimb pentru intalnire.