Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 22

Am coborat scarile incet si m-am asezat pe scaunul inalt de la bucatarie,fix langa mama mea.
"Anne,ce e cu biletul asta?" a intrebat mama,fara introducerea ei iubitoare de la inceputul fiecarei zile.
"Pai..dupa cum scrie si pe el,am fost plecata la spital noaptea trecuta.."
"Doamne,Anne,ce a fost in capul tau sa te duci singura noaptea,asa tarziu?"
"Mama,a fost ceva urgent,Harry a avut un accident de masina si.."
"Un accident?E bine?"
"Da,e bine acum,e constient.Revenind,a condus beat si a intrat intr-o alta masina.." am oftat.
"Beat?!De ce ar conduce beat?"
"S-a certat cu Olivia aseara,i-a spus niste lucruri..nu prea dragute,si habar nu am ce a fost in mintea lui sa bea.."
"Oh,scumpo,asta suna groaznic.Imi pare rau pentru el.Dar tot trebuia sa ne anunti."
"Nu am vrut sa va trezesc..era tarziu si.."
"Cam cat de tarziu?"
"Pai..eh...cam 2:00" am soptit.
"2:00?! Deci tu nu ai dormit toata noaptea?!Uite-te si tu ce cearcane ai.."a tipat mama.
"Mama,dar.."
"Oh,si presupun ca nici cand te-ai intors nu ai dormit prea mult." "Adevar sau minciuna?"am intrebat ridicand din sprancene.
"Astazi clar nu te duci la scoala.Nu asa.Il sun pe director si..."
"Mama nu fa asta..."
"Aud galagie acolo.Si nu pare a fi ceva de bine." s-a auzit vocea tatei de pe hol.Imi scapase complet detaliul ca tata venise noaptea trecuta din plecarea lui de cateva zile pentru serviciu.Nu eram obisnuita sa plece nici macar pentru cateva ore.A fost mereu pentru mine acolo,cu o gluma buna,si era ciudat ca deodata sa nu mai fie.
"Tatiii!!" am strigat sarindu-i in brate.
"Da,chiar eu pustoaico.Ce dor mi-a fost de tine."
"Si mie de tine,tati" am spus oferindu-i un pupic pe obraz.
"Deci,de ce se incing spiritele asa de tare aici?"
"Pai tata,lasa-ma sa iti explic.."
"Nu e nimic de explicat.Dragule,scumpa noastra fiica a fost intreaga noapte la spital."m-a intrerupt mama.
"Ai facut ce?! Esti bine scumpo?" m-a prins tata de umeri.
"Da tata,sunt bine..uite hai sa iti povestesc." l-am poftit pe tata sa se aseze pe scaun.
Dupa ce am explicat intreaga intamplare de noaptea trecuta,parintii mei au cazut putin pe ganduri.
"Cred ca mama ta are dreptate.Nu ar fi bine sa mergi astazi la scoala.Vom discuta cu directorul,nu esti odihnita.Nu vei avea energie pentru intreaga zi."
"Tata si mama.Colegii mei vor fi acolo.Prietenii mei vor fi acolo.Ce le dovedesc eu daca voi lipsi astazi de la scoala?Trebuie sa fiu alaturi de ei,si la bine si la greu.Olivia e distrusa,toti sunt asa,au nevoie de mine sa ii ajut.Credeti-ma.Astazi am ore usoare,voi fi bine...Va rog." i-am implorat.
"Nu stiu ce sa zic.." si-a incrucisat mama mainile.
"Eu da.Are dreptate.Trebuie sa fie alaturi de prietenii ei,draga.Te poti duce la scoala daca insisti.Dar promite-mi ca daca nu te simti bine,vii acasa si ne anunti." mi-a zambit tata.
"Multumesc tata.Promit"
"Nu mai inteleg nimic.Uneori ati face orice sa lipsiti de la scoala si alteori nu mai stiti ce sa faceti ca sa mergeti acolo.Tinerii din ziua de azi..." a ras mama.
"Sa inteleg ca pot merge la scoala?" am intrebat.
"Pai...bine,poti merge" a cedat ea.
"Multumesc mult.Va iubesc!!" i-am imbratisat.
"Ar trebui sa te imbraci daca nu vrei sa intarzii.."
"Ok.."
Am urcat repede scarile sa ma imbrac.Imediat dupa,am mancat pe saturate,ultima masa pe care o luasem fiind acum 1 zi.Eram total epuizata,dar asa imi incarcasem bateriile.M-am imbracat rapid,cu ceva inchis ce ne descria perfect starea tuturor:trista.Tata m-a condus la scoala si a parcat fix in fata.
Primele ore au decurs rapid,si imediat ma aflam pe hol,langa Niall care ma cuprindea cu bratul sau,alaturi de ceilalti ,asezati pe o bancuta.
"Eu nu mai rezist asa" a ripostat Liam.
"Ce?" am intrebat toti incet.
"Nu am vorbit nimic toata ziua,inteleg ca e greu fara Harry si mie imi lipseste,dar acum e bine si trebuie sa profitam de asta.Nu putem sta tacuti toata perioada asta cat el va lipsi de la scoala." a spus gesticuland.
"Ai dreptate"a aprobat Niall.
In ziua aia,toti purtam haine inchise,eram posomorati si nu aveam chef de vorba.Insa Liam avea dreptate,nu puteam sa continuam asa.El avea mereu dreptate.
"Harry cred ca se bucura ca suntem aici pentru el mereu" a zis Louis.
"Da,adica,daca cineva are ceva pe suflet,noi mereu suntem aici pentru el.Asa fac prietenii" a zambit Sindey.
Stai ce?Tocmai a spus ca "mereu sunt aici pentru cine are ceva pe suflet".Eu aveam ceva pe suflet.Defapt mai multe.Eram cu moralul la pamant si vorbele lui Sindey mi se repetau in minte.De ce nu le puteam spune pur si simplu ca nu sunt bine?De ce?De ce totul era asa de dificil?De ce imi complicam singura viata?Fara sa imi dau seama,o lacrima mi-a curs din ochi.Am sters-o imediat,dar apoi inca una si-a facut aparitia,si inca una,urmata de alta.Siroaie intregi imi tatuau obrajii.M-am ridicat in picioare,fara sa spun nimic si am fugit catre baie.Toti erau socati.Cedasem..
"Anne,asteapta.." am auzit vocea lui Niall in urma mea.
M-a urmat pe hol pana la baia fetelor.Am reusit sa intru si sa ma incui.Am intrat in toaleta si am dat drumul lacrimilor sa curga.Ma simteam asa bine cum ma eliberez de tristete prin plans.Cuvintele lui Sindey inca continuau sa mi se repete in minte,acompaniate de ale lui Zayn de acum cateva zile "Niall nu te merita."
"Anne,vorbeste cu mine.Ce se intampla?" se auzeau ciocaniturile lui Niall in usa de la baie.
"Daca nu ai de gand sa imi explici ce ai facut,voi sparge usa" Continuam sa il ignor.
"Bine,Anne,tu alegi..1,2.."
"Niall stai." am strigat,iesind din toaleta cu un servetel in mana stergandu-mi lacrimile.M-am privit in oglinda si aratam deplorabil.Eram toata rosie,cu ochii umflati si rimelul imi cursese pe obraji.Cu toate astea,la insistentele lui Niall,am descuiat usa baii.
"Anne..arati...ciudat.Ai plans..de ce?Ce s-a intamplat?Te vad de cateva zile abatuta si total absenta,dar refuzi sa vorbesti cu mine.Cred ca e momentul sa imi spui ce se petrece.Te ascult iubito." m-a cuprins Niall in bratele sale puternice.Nu imi doream sa mai parasesc vreodata locul ala.
"Niall,e complicat...eu,eu sufar.Inca de cand m-am vazut duminica cu Zayn,de la discutia din masina.Pana urmatoarea zi cand m-am intalnit cu el din nou la biblioteca si,mi-a spus ceva Niall...stii ce?"
"Ce?"
"A spus ca...ca..ca nu ma meriti,Niall.Cum a putut spune asta?Tu mi-ai oferit iubirea ta si toata atentia,iar eu ce am facut in schimb?Te-am suparat mereu..Eu nu te merit,Niall.Nu inteleg cum a putut sa spuna asta.." am suspinat. "Si apoi si Harry cu accidentul...nu am mai rezistat Niall,nu am mai rezistat."
"Oh,iubito.Trebuia sa imi spui mai devreme.Cum sa crezi ca nu ma meriti?Asta e o..o tampenie.Uite,te iubesc Anne,tu imi luminezi ziua,ma faci sa uit tot ce e in jurul meu cand iti zaresc privirea ta verde uimitoare.Esti totul pentru mine.Daca Zayn a spus asta,si te-a facut sa suferi..el e..e un nesimtit.Eu sunt aici pentru tine si mereu voi fi,indiferent de situatie.
"Si eu te iubesc Niall.Multumesc ca esti aici.Te rog nu te certa cu Zayn pentru mine si spune-le celorlalti povestea,dar fara sa fie el de fata."
"De ce te temi asa de mult de Zayn?"
"Nu ma tem..doar ca..nu vreau inca un scandal pe cap."am oftat prinzand hanoracul lui Niall in maini.
"Bine,cum spui tu...Oricum el nu prea m-a placut niciodata."
"Am observat."
Niall mi-a sarutat fruntea,parinteste.Apoi mi-a oferit un sarit incet pe buze ridicandu-mi barbia.Iubeam sentimentul asta pe care il simteam atunci cand eram cu el.Ma bucuram ca a acceptat sa le spuna el celorlalti de..plecarea mea ciudata.Urmau sa fie multe intrebari,dar nu imi pasa,atata timp cat aveam sa fiu in bratele lui Niall,nu mai conta nimic.
............
Heii!!M-am decis sa fac o recomandare,asa ca va indemn sa cititi cartea "Fiica soferului lui Niall Horan" de Didykutza.Iubesc aceasta carte si cred ca si voua o sa va placa.
In rest,nu uitati sa votati cartea mea.Sper ca va place acest capitol!Multumesc.
Enjoy!!