Aventurile unei pustoaice|1D FanFiction|

Capitolul 30

"Oh scumpo,stiu ca esti devastata si tocmai de asta nici nu o sa iti cer detalii legate de cearta dar,tocmai ati avut prima voastra cearta ca si cuplu.Oricui i se intampla asta,iar daca voi tinenti unul la altul..sigur o sa va impacati si va fi totul bine,ai sa vezi..."m-a imbratisat mama.
Eram ranita,doar poate avea dreptate.Prima cearta e ceva la fel de unic ca si primul sarut.Poate nu chiar la fel,dar semnifica ceva destul de esential intr-o relatie.Nu exista relatie fara certuri.Eu am ramas tacuta.
...................
Au trecut 4 zile de la cearta mea cu Niall.L-am cam evitat zilele astea si nu prea m-am simtit bine.I-am respins toate apelurile si am sters toate mesajele primite.Era greu si oarecum eram constienta ca nu era singurul vinovat in cearta aia,dar nu voiam sa par slaba.Le-am povestit si prietenilor mei despre disputa,inclusiv lui Zayn.Cu totii au fost convinsi ca ne vom impaca.Eu nu eram asa sigura,intotdeauna am urat ca cineva sa imi spuna ce sa fac si maine urma sa aiba loc cina la care planuiam sa ii intalnesc parintii.Si pe langa toate astea,nici la ore nu prea am putut sa ma concentrez prea bine si mi se tot atragea atentia.
Acum,eram la cabinetul de biologie asteptand sa inceapa ora.Niall imi cauta privirea dar eu mi-o feream cu toate ca imi doream nespus sa ii vad ochii.Mi-a lipsit albastrul acela asemeni cerulului in care ma pierdeam mereu.
Stateam in banca butonand pe telefon.Langa mine,Olivia si Liam purtau o discutie iar in spatele meu restul prietenilor se distrau de minune.In fata,Amy,colega din cauza careia Olivia s-a certat cu Harry parea destul de singura.Am fost complet socata sa vad cum se intoarce la Olivia si ii spune ceva:
"Hei!Scuze ca va intrerup discutia,dar imi poate imprumuta si mie unul din voi un pix?Mi-am uitat penarul in clasa si nu am chef de certuri cu profa." s-a uitat pe banca noastra analizand varietatea de instrumente de scris.
"Um..sigur..uite,poftim ia-l pe asta,eu mai am unul" a zambit Liam.Olivia ii tragea priviri rautacioase semn sa nu o ajute,dar Liam a ingnorat-o complet.
"Merci mult.Mai salvat.Apropo eu sunt Amy si.."
"Stim cine esti..." si-a dat Olivia ochii peste cap.
"Tu trebuie sa fii Olivia" a ridicat un deget."Harry mi-a povestit multe despre tine."
"Mdaa.." Olivia era indiferenta.
"Am auzit ca a suferit un accident.Imi pare rau.Cred ca ai fost distrusa.Cand imi vorbea despre tine,ochii incepeau sa ii straluceasca si se emotiona.Chiar te iubeste.E norocos ca te are.." a zambit Amy.Fata asta chiar parea draguta.
"A vorbit el despre mine?"a devenit mai atenta
"Cam tot timpul.A fost singurul care a vorbit cu mine atunci cand m-am mutat aici si el e cam singurul meu prieten.Am vorbit doar o data,si mereu te aducea in discutie.Imi spunea cat de frumoasa esti si ca ai un suflet mare.Adevarul e ca pari o fire pozitiva si draguta."
"Pe bune?Nu il stiam asa.Oricum eu sunt Olivia si ei sunt Liam si Anne,prietenii mei." ne-a prezentat.Deodata a devenit interesata de discutie.Amy parea de treaba si chiar cred ca nu avea de gand sa il fure pe Harry.
"Incantati.." am intins noi mana.
"La fel.." Amy era o fata nu foarte inalta,putin mai scunda decat mine,cu ochii verzi,dar nu aceeasi nuanta cu ai mei.Ea ii avea mai deschisi in timp ce eu aveam o culoare mai intensa.Avea parul brunet cu varfurile decolorate.Fata ei nu prezenta urme stridente de machiaj,dar buzele erau acoperite de un gloss deschis si ochii cu rimel subtire.Cu toate astea,avea trasaturi fine.
"Trebuie sa ii cunosti si pe ceilalti din gasca noastra,ce zici sa ne vedem in gradina din interior,langa cancelarie la parter in urmatoarea pauza?"a propus Liam.
"Suna bine.Ne vedem.." s-a intors luand pixul fiind intrerupta de prezenta profesoarei.
Zis si facut.Pauza a venit imediat si Amy era deja acolo cand noi am ajuns.
"Baietii,ea este Amy.Noua colega de la biologie.." le-a facut Olivia cunostinta.
"Ea nu e fata din cauza....?"a inceput Louis sa vorbeasca,dar Rebeca i-a pus mana imediat la gura.
"Scuza-l.El e mai nebun."a ras Rebeca.
"Da,parul spune multe.." a zis Amy.
"Bun,deci ei sunt Zayn,Niall,Rebeca si Sindey,pe Anne,Liam si Harry ii stii deja,iar fetita cu oarul roz,scuze,baiatul..el e Louis,sau Barbie..cum preferi." a continuat Olivia.
"Cred ca Louis suna mai bine." si-a aranjat Amy parul.
"Aleluiaa,cineva care nu isi bae joc de mine.Imi placi" a zambit Louis.
"Hei!Eu sunt inca aici"s-a incruntat Rebeca.
"Nu la fel de mult ca si pe tine,dovlecel"a luat-o imbrate si a sarutat-o pe obraz.
"Trecand peste.Ne pare bine" i-s intins Zayn mana iar ea a strans-o bucurosa.
Am discutat diverse subiecte si Amy ne-a spus cateva lucruri despre ea.La fel am facut si noi.Zayn chiar i-a propus sa vina la cina de maine,dar a refuzat pe motiv ca e ocupata.La finalul convorbirii,s-a intamplat exact ce ma asteptam:Niall m-a oprit.
"Draguta tipa nu?" m-a intrebat.
"Amy?Da,e de treaba." Il ignoram.
"Haide Anne,cat ai sa mai continui cu asta?"
"Sa continui cu ce?" tocmai incepeam o discutie.
"Asta,tu sa fii suparat pe mine.Serios vorbind,nu stiu ce sa mai fac,te-am sunat toata saptamana si tu nu ai raspuns,ti-am trimis mesaje cu acelasi rezultat.." a oftat.
"Poate pentru ca tu nu ai stiut cum sa iti cantaresti cuvintele.."
"Da,recunosc ca am fost un nesimtit.Nu trebuia sa zic asta despre Zayn.Cine sunt eu sa iti spun cu cine sa vorbesti si cu cine nu?Dar mie imi pare rau,oricine greseste intr-o relatie.Eu te-am iertat de atatea ori,iti cer atat de mult incat sa o faci si tu odata."Oricat de tare incercam sa fiu,vorbele lui ma topeau.Nu am mai gandit si am actionat sarundu-i in brate.
"Te iubesc Niall.Scuze ca m-am suparat asa,nu trebuia sa ma comport asa cu tine.Nu meriti asta.Esti un baiat asa de dulce si eu te supar.." i-am soptit in bratele sale.
"Si eu te iubesc Anne.Si mie imi pare rau ca..."
"Shh..." l-am facut sa taca punandu-i degetul pe buze.Apoi l-am sarutat.
"Aww.." a exclamat Louis stand dupa dulap,urmat de Liam.
"Voi decand stati acolo?" am ras.
"Nu de mult timp."
"Oh,sunteti niste copii..plecati odata.." s-a rastit Louis.
"Bine,bine.." au pus capul in pamant si s-au retras.Louis a incercat sa mai traga cu ochiul dar in zadar.Erau asa de copilarosi,dar imi placea asta la ei.
Imediat ce i-am prins si pe ceilalti din urma,ne-au felicitat ca ne-am impacat.Neasteptat,Amy aflata in fata noastra s-a oprit brusc.Daduse ochii cu Ema.Oare nici ea nu o suporta?
"Mai mai mai.Pe cine avem noi aici?Amy..si..voi?Evident,fraierii stau cu fraierii.Am stiut intotdeauna ca va potriviti.Amy,a fost asa o ratata.."a ras plecand.Nu am apucat sa ii dam o replica fiindca ne parasise deja.
"Tu o cunosti pe Ema?" S-a socat Sindey.
"Nu sunt mandra de asta.."
"Dar cum..?"a intrebat Niall.
"Poveste lunga...Tatal meu si mama ei s-au casatorit anul trecut.Da stiu,socant.Anul asta au decis sa se mute cu totii aici,in Londra.Eu vin din Scotia si Ema intotdeauna m-a urat.Eu practic ii sunt sora vitrega,dar nu o sa pot niciodata sa o consider ca o sora.Cand m-am mutat la scoala asta,ea ma facea de ras prietenilor ei,iar astfel mi-am capatat o reputatie de fraiera.." s-a intristat.
"Nu-mi pot imagina cat de teribil e sa fii sora cu Ema.Sa locuiti in aceeasi casa.Cum reusesti?A fost iubita mea...dar..cred ca asta e mult mai rau."a zis Zayn.
"E rau.Nu stiam ca ati fost impreuna.De ce ai face asta?"
"Nici eu nu imi pot explica.." a ras.
Poate ca Amy era sora vitrega a Emei,dar nu erau nici pe departe la fel.Amy era draguta si buna la suflet,iar Ema asa de...ei bine,de Ema.
Ziua s-a incheiat rapid si cu totii eram nerabadatori sa mergem la cina de maine acasa la Zayn.