O simplă dar ciudată adolescentă...

Capitolul 6-Mesajul.

Fata intră în casă și strigă:

-Mamă ? Am ajuns acasă, unde ești? Întreabă cu pic de aer.

-Sunt sus, sosesc acum, nu te mișca! Spune mama speriată grăbindu-se să ascundă o cutie sub pat și coboară.

-Ai sosit ? Cum a fost ? Tot bine ? Făcându-i un zâmbet.

-Da mamă! Merg să-mi fac temele și să învăț, ce avem la cină ? Spune ea plictisită și fără pic de chef.

-Pizza draga mea! Țipă mama în timp ce formează un număr de telefon în Bucătărie.

-Dar mamă, asta am mâncat și ieri seară, nu știi și tu să face de mâncare ca alte mame ? Sau ești ocupată cu "prietenul tău" ? Pff. Spune April pe un ton nervos și fuge pe scări fix în camera ei.

Se dezbracă în cel mai agresiv mod dar silențios și se aruncă ușor pe pat uitându-se la telefon din secundă în secundă sperând ca David să-i dea un mesaj dar fata începuse să-și piardă speranțele după cină. Dar dimineață fu trezită de sunetului telefonului, era un mesaj de la el, se trezi dintr-o dată sărind în pat de bucurie, cum era sâmbătă a decis să-l cheme la ea acasă, dar întrebarea i-a fost luată și David i-a cerut să meargă la el. April se îmbracă repede și-i spune mamei că merge la o plimbare, scuză perfectă ca să iasă din casă, el o așteaptă la câteva străzi și merg înpreună la el..