O simplă dar ciudată adolescentă...

Capitolul 15

Mă aflam ca într-o pivniță, dar ciudat, era luminată, părea mai mult o baie decât o pivniță, nu văd pe nimeni, pare pustiu, e cam ciudat aici ca să fie o răpire dar mărog, am noroc că nu sunt legată și pot să mă plimb.

Seamănă cu un tunel, multe camere și tot așa, seamănă cu un film horror, poate visez, sau poate nu, văd o ușă fix în față, nu mai stau pe gânduri și intru.

Cred că am ajuns unde trebuia, în mijlocul camerei se află o masă cu un ursuleț pe ea și alte chestii, un geam, o perdea catifelată de culoare violet, pereții albi, o oglindă, ciudat ce ar căuta o oglindă aici, stai, am spus cumva ursuleț ? Mă oproprii de masă și-l iau în mâini, seamănă leit cu Ursulețul meu, dar eu am deja unul, poate e al "fratelui" meu, dar de ce să fiu răpită de fratele meu ? Oh stai, nu știe nici măcar că exist, ce tembelă sunt, decid să inspectez și celelalte uși dacă tot sunt aici, curiozitatea mă roade.

David P.O.V
Iau telefonul și caut repede numărul lui Derek, April decide să meargă să vadă ce se întâmplă, Răspunde

-Da frate ? Ce se întâmplă ?

-Derek! Unde ești ? De ce ușa de la casă e deschisă ?

-Păi o duc pe Karina acasă, poate au plecat și restul și erau prea praf să închidă ușa!

-Ești prost ? Amanda unde e?

-E cu mine, stai liniștit, ce faci acum?

-O aștept pe April împreună cu mama ei să vină din casă!

-Ai lăsat-o să verifice singură ? Cum poți fi așa? Nici nu stau pe gânduri și închid telefonul, ies din mașină trântind ușa.

Intru, nu e nimeni, fug pe scări, nu o găsesc, cobor, ușa de la curtea din spate e deschisă, ies, nici aici nu e, unde poate fi ?

Mă apropriu de masa cu cadouri unde a mai rămas un cadou, pare a fi un mic pliculeț, așa că îl deschid.

"Dacă vrei să-ți Cunoști fratele nu pleca de la petrecerea ta dragă April, dar dacă pleci la întoarcere tot te prind, deja am făcut în așa fel încât ca toți să plece și să fi singură, păcat că nu mă Cunoști, dacă spui cuiva ce am scris aici nu mai scapi după ce te prind, la mulți ani April, cu drag

Anonim."

Refac plicul și-l bag în buzunar, ies închizând toate ușile, intru în mașină.

-Recunoaște-ți cine poate scria în felul ăsta?

-Nu, nu cunosc pe nimeni să scrie așa! O stai, tatăl lui April scrie așa! Unde ai găsit-o?

-Era ultimul cadou rămas, April nu e în casă! A fost răpită, unde poate fi?

******

Încep să deschid ușile, camerele sunt asemănătoare, poze și tablouri peste tot, intru și în ultima cameră, văd poze cu mama, cu fratele meu și eu, și pe noptieră, o poză cu un om și tot fratele meu, dar cine e omul ? Cum se numește fratele meu ? Văd o hartă, marcate drumuri și locuințe cu un marcăr, i-a stai, sunt toate mutările mele și a mamei, cine ne-a urmărit tot acest timp, și mai ales, di ce în poza unde e fratele meu și omul acela, omul are o cruce roșie, cine ar desena o poză ? Chiar nu știu, aud pași repezi, mă ascund repede sub pat, ușa se deschide și...