O simplă dar ciudată adolescentă...

Capitolul 5-Primul zâmbet.

După ce a fost spart ghiveciul, curățat, luat cina, April s-a pus la somn. Următoarea zi și-a făcut rutina de dimineață și a ieșit din casă îndreptându-se spre școală. Intră în clasă și David o salută cu un zâmbet pervers, încep orele cu profa nouă. În pauză April simte niște sentimente ciudate, dar nu lua în seamă asta și privea cum băiatul vine sprea ea. David era foarte fericit și spera ca și ea să fie după următoarea întrebare:

-April ? Întreabă el întorcându-se cu fața către ea.

-Da David ? Ce s-a întâmplat? Se uită la el îngrijorată.

-Vreau să te întreb ceva... Își întoarce privirea.

-Întreabă-mă! Îi zâmbește fata.

-Îmi dai numărul tău de telefon ? Făcându-și ochii mari și stând în suspans.

-Desigur, dar cu o condiție... Spune ea cu jumătate zâmbet.

-Ce condiție? Întreabă el fericit.

-Nu vreau ca numărul meu să ajungă și la alte persoane și ai grijă ce-mi scrii că sar putea să vadă mama și să-mi interzică să mai vorbim și nu vreau să se întâmple asta... Își lasă capul în jos.

-Desigur, stai liniștită. O apucă de bărbie și o mângâie ușor pe față privind cum obrajii ei se înroșesc și i se luminează ochii.

Terminată pauza, ca data trecută, David o i-a de mână și o duce până acasă, dar de data asta nu s-a dus cu ea și în casă, a preferat să se vadă mâine la școală așa că a îmbrățișat-o lung și a pupat-o încet pe frunte. Fata a intrat țopăind de fericire în casă neștiind mai târziu ce surpriză o așteaptă...