O simplă dar ciudată adolescentă...

Capitolul 18

Mă trezesc, da, sigurat sunt la spital, nu e o noutate, am fost împușcată logic că trebuie să fiu la spital ce cap de ghindă.

Îl văd pe Jacob și Derek în salon stând pe scaune.

-Unde sunt? Întreb de parcă n-ar știi.

-April! Ești la spital! Spune Jacob.

-Oh, de cât timp? Se face liniște totală, de ce nu-mi răspund la întrebare? Poate dorm de două săptămâni, nu cred că e așa grav!

-Răspunde careva? Întreb deja pe ton nervos.

-Ai dormit un an April, un an...

-Ce? Nu-i posibil așa ceva!

-Și peste două zile e ziua ta, deci te-ai trezit la timp.

-Unde e David? Din nou tăcere, de ce nu-mi spun nimic? Off.

Ies amândoi din salon și intră doctorul pentru a-mi face externarea, însfârșit acasă, dar unde e mama, și mai ales David?! Sunt disperată, mi sau întâmplat așa multe de când m-am mutat.. De parcă n-am mai spus asta odată, pff.

Ies din salon și Derek mă conduce la mașină, ne urcăm și pornim spre casă, de data asta ce ? Îl surpind pe David cu o Piți care se linge pe canapea și scot sunete de împerechiere ? Nici nu m-aș mira, a trecut un an de când m-a cerut și eu am fost absentă tot timpul ăsta.

Ajunși însfârșit acasă, intru, pe canapea nimeni, gândirea mea e jalnică, poate sunt în camera lui sau prin baie, pff.

Urc scările spre camera mea, tot curat, exact cum am lăsat înainte să fiu răpită, deschid dulapul,iau un tricou și o pereche de pantaloni negri și mă pun să fac un duș. Așa relaxant, apa perfectă, nici prea rece și nici fierbinte, iau cutia cu petale de trandafiri uscați și arunc prin cadă, puțin săpun și intru.

Mă îmbrac, usc părul și decid să cobor să-mi fac clătite cu nutella, am pofte mna, pe cine zăresc în Bucătărie că face deja asta ? Pe ...