Caputolul 8-Amintirile lui.

51 2 0
                                    

Am povestit tot acest timp de parcă era povestea une-i alte fete, dar am decis să iau inima în dinți și să povestesc povestea în continuare..

Mă ținea de mână, începusăm să-l strâng mai tare de frică, ajungem în pod, și ghici ce ? Nu e absolut nimic, decât un geam spart și o cutie în mijlocul camerei, ne așezăm lângă cutie și pe fața lui David apare un zâmbet tristuț, așa că m-am apropiat mai tare e el, umâr lângă umăr.

Deschide cutia, poze, multe poze vechi,un lănțișor și mai știe naiba ce era în cutia aia prăfuită.

-Ăsta sunt eu cu mama la 7 ani, eram în vacanță la mare, ultima vacanță, spune el.

-Cum adică ultima vacanță ? Întreb eu.

-Mama a înotat în larg, de la oboseală nu a mai reușit să respire și să încerce să nu se înece, a înotat cu toate puterile așa departe pentru ce ? Ca să poată să scape de chinul din familie, când am strigat ajutor și a pornit un om cu barca a fost prea târziu, era deja sub apă, de negăsit, povestește el iar în minte mea totul e confuz, coștința îmi spune să-l îmbrățișez, dar sunt prea timidă, nu pot face asta, cum ? Trezește-te April, e băiatul de care-ți place, poate nu simte la fel dar arată-i ca o prietenă bună că îi ești alături.

Îl îmbrățișez ușor punând capul pe umărul lui, era așa confortabil că puteam jura, în maxim 2 secunde adormeam, dar când mi-a răspund la îmbrățișare și ma strâns la pieptul lui am rămas cu gura căscată și fără glas, el.. El mi-a răspund la îmbrățișare, cum așa ? De ce ? Oare e doar un vis ce în curând v-a fi un simplu vis, dat uitării, dar nu, era adevărat, îi respiram pe gât cu obrajii roșii, simțeam căldura nebună din mine care îmi spunea să-l sărut ușor pe gât, dar nu, cum să facă asta proaste de mine și-l sărut pe buze, am simțit cum picioare mi se înmoiau, îmi venea să intru în pământ, dar el, el îmi răspunde la sărut, sărutându-mă din ce în ce mai dulce și tandru, simțeam buzele lui moi și catifelate care îmi înjoses glasul, roșie la față mă ridic și zic.

-Scuze! Cu glas răgușit dau să ies din cameră dar ceva mă oprește, mâinile lui erau așezate pe talia mea, buzele lui ude pe gâtul meu, și așa au început prime sentimente, iubire, drăgălășenie, chestii de alea care aveau toți, cui îi pasă.

Eram în transă, nu mai aveam aer, era pe podea, eu eram așezată în brațele lui ușor, mă ținea strâns, buzele noastre erau deja lipicioase, nu vroiam să se termine aici, vroiam să fie al meu, oh ce tâmpită sunt, poate nu simte la fel, tembel-oo ? Nu vezi că te sărută ?

Se aud pași repezi, venim întrerupți, era...

O simplă dar ciudată adolescentă...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum