O simplă dar ciudată adolescentă...

Capitolul 13-Cadoul meu.

Bagă mână în buzunar, caută mai bine și scoate un prezervativ, se roșește și-și cere scuze, apărându-mi un mic zâmbet imbecil, bagă mâna îl celălalt buzunar și un zâmbet pervers i se pune pe buze

-Surpiză ta mai poate aștepta!

-Îți place să mă ții așa mult în suspans nu-i așa ! Mă uit la el bosumflată.

-Off, bine hai că îți dau cadoul meu! Scoate o cutie neagră, rotundă, și catifelată, se așează în genunchi și o deschide, rămân ciment, un inel, nu se poate, April trezește-te, e doar un vis, pff, se petrec lucruri de genuri doar în filme, apoi aud

-April! Vrei să te căsătorești cu mine? Nici nu mai stau să mă gândesc și-i întind mâna, simt inelul fin cum se așează pe degetul meu la Perfecțiune

-Acum vreau să-ți spun cine e fata aceea ce ai văzut-o pe canapea! Era o prietenă veche pe care am căutat-o să-ți pot cumpăra inelul, are degetul exact ca al tău la mărime și are gusturi bune, deci te rog, nu mai fi supărată pe mine, știi că TE IUBESC!

-Mă bucur așa mult, ți-a plăcut să mă ții în suspans nu-i așa hoț mic ce ești ? Spunând asta mă apropriu de o masă plină cu cadouri pentru mine, oare ce poate să fie în ele ? Sunt multe, colorate, de toate mărimile posibile, mă așteptam la ceva mai puține dar cum ador cadourile mă simt bine, decid să deschis fiecare pe rând, da, se și vede cadourile trăznite făcute de către prietenii mei, le cunosc de la distanță, cum pot avea niște prieteni așa nebuni, mă uit bine în jurul meu dar, lipsește cineva, mama! Intru în casă, merg direct la David îl iau de mână și ieșim afară

-Ce S-a întâmplat? Întreabă îngrijorat.

-Nu ți se pare că lipsește cineva de la ziua mea ? Mama!

-Oh, ai dreptate, păi hai la ea atunci!

-Dar încă nu ai permis!

-Nu contează! Nu cred că fix azi pot avea probleme cu poliția!

Ne urcăm înmașină și ne punem în mișcare, simt tensiunea din mine, abia aștept S-o văd pe mama, dar de ce nu a venit ? Poate a uitat, eram așa prinsă în gânduri încât n-am observat că am ajuns, casă părea pustie așa că am intrat fără să batem la ușă, strig tare și sec

-Mamă! Stau puțin nemișcată dar nu se aude nimic.

Urc pe scări în speranța că o voi vedea acolo, în camera ei, pe pat, dormind liniștită, odihnindu-se, merg ușor și deschis ușa, nu e nimeni, oare unde o fi, dau să inchis ușa dar o cutiuță pe pat îmi atrage atenția, mă apropii din ce în ce mai tare și mă așez pe pat, o deschis, poze, multe poze cu, cu eu! Și u-u...