O simplă dar ciudată adolescentă...

Capitolul 16

Ușa se deschide și două picioare se aproprie de dulap, fără să vrea am mișcat podeaua, ce proastă sunt, acum o să vină și o să mă găsească aici, cum spuneam, se aproprie, mă vede sub pat și îmi întinde mână fără să spună ceva, ies și în fața mea este un băiat cu părul roșcat, fără pistrui cu ochii de un negru intens, îmi fac capul într-o parte și dau o privire la poză, se pare că cel din poză e el și seamănă cu bărbatul acele deci e fratele meu.

Stăm și ne uităm unul la altul de vreo 10 minute pline fără să ne mișcăm, brusc mă i-a în brațe

-Oh surioară, însfârșit te-am găsit după atâta vreme, păcat că nu știu cum te cheamă..

-Mă-m-ă- mă cheamă April, pe tine ?

-Jacob, eram entuziasmat să te văd!

-Unde suntem ?

-Sub pământ!

-Cum adică ?

-Păi tata te-a răpit și la fel și pe mine, nu avem nici o scăpare..

-Dar geamul ăla ?

-Cred că e securizat.

Iau un lucru tare de pe masă și lovesc geamul, nu se petrece nimic, Jacob își i-a chestiile și sărim geamul, ne aflam pe niște scări, care ducea la o ușă afară cred, deschidem ușa, ne aflăm în mijlocul pădurii, ce papagalii mei căutăm într-o pădure ? Vedem o cărare și o urmăm.

Ajungem afara din pădure pe o autostradă, mergem cât mergem și văd, casa lui David ? E așa aproape ? Îl iau pe fratele meu de mână și intrăm, toți stăteau pe canapea, se plimbau de colo colo

-Ce faceți oameni buni ?

-April ! Unde ai fost ? Eram așa îngrijorat, te-am căutat peste tot, chiar și în pădure, am anunțat dispariția ta și la poliție! Se aproprie de mine și mă strânge tare în brațe.

-Cine e el ? Întreabă mama, de parcă nu și-a dat seama.

-Păi e Jacob, fratele meu și fiul tău, nu ți-ai dat seama?

Nu mai spune nimic și fuge să-l i-a în brațe, în tot acest timp, până în ziua asta, aproape că nu știam cine sunt, ne-am mutat de colo-colo, nu știam de existența unui frate, nu credeam că o să găsesc un băiat ca David care să mă iubească așa mult, și mai ales, sunt pe cale să formez o familie cu el, și asta e extraordinar, dar totuși, nu-mi cunosc tatăl și nu înțeleg de ce ne-a răpit.

David scoate o foaie din pantaloni și mi-o întind spunându-mi cu capul să o citesc, rămân șocată

-Cine a scris asta?

-Tatăl tău... Răspunde mama.

Împart biletul la toți să-l citească și atunci se aude o bubuitură, un geam spart.
A fost spart de către o cărămidă cu o foaie legată de el pe care scria...