O simplă dar ciudată adolescentă...

Capitolul 12-Ziua mea.

Cum spuneam, deschis ochii, lumini puternice, am înțeles că mă aflu.. În spital, da în spital, pe un pat, bandajată la mână și cu o durere tare se cap, mă zbat să țin ochii deschiși și simt o prezență, o da, David care doarme pe măsuța de lângă patul meu.

-Ce fraier, incredibil! Trezește-te cap de alună, ce mai cauți aici? Țip la el nervoasă, se ridică și mă vede acolo, aproape că scoateam și fum pe urechi.

-Nu te mai holba așa și du-mă acasă! Nu spune nimic și iese pe ușă, toată seara a fost anbsent, ziua urmă toare la fel, și pentru 2 săptămâni el nu a mai venit, cine știe cu ce târfă se lingea acum, vreau să merg acasă, să o văd pe Amanda cum mănâncă căpșuni și ciocolată, aud încet ușa care se deschide, vorbesc de lup și lupu-i la ușă! O da stai, gândesc de lup și el e la ușă, o văd pe Amanda cum intră trăgându-l pe Derek după ea.

-Hei! Îi salut îmbrățișându-i pe rând.
Cum de ați venit să mă vizitați măcar voi?

-Nu te supăra, David e plecat nu știu pe unde naiba, eh, am venit să te luam acasă, ai uitat că mâine e ziua ta?

-Ziua mea ? Vorbești serios ? E deja 15 Iulie?

-Da April, deci hai să te scoatem din rahatul ăsta și să te ducem acasă!

După ce vorbim cu doctorul plecăm acasă, tot drumul m-am gândit cu cine și ce face David? E în stare să mă înșele? Mărog, o să uit de el și o să iau o pauză temporară. Ce prostii zic ? Îl iubesc așa mult, Off.

Însfârșit ajungem, văd că totul e mai nou de la plecarea mea, s-au mai cumpărat lucruri, sunt curioasă cine e înăuntru, dar se pare că nu mai sun bine venită în casa asta, când intru, pe canapea îl vad pe David cum râde cu o tipă, ce tipă, parcă e divă, plină de silicoane, machieje, mi-e scârbă, nici nu mă observă, ce nesimțit.

Intru în camera mea, miroase a floricele, minunat, mă simt ca acasă, mai puțin cu ăia doi care nici măcar nu m-au observat, mă așez pe pat și din păcate adorm.

****

Mă trezește un soare puternic, o stai, azi e și ziua mea, ce să spun mor de fericire haha, nici zâmbet fals nu pot să fac, nu pot juca teatru, Dap, azi fac 16 ani, mă simt Ok, dar tot mică par, probabil de la pistrui, decid să mă schimb, o fustiță și o cămașă, simplu, puțin lip, teniși și gata, cobor scările, ciudat, David e singur, unde i-a plecat veceul ? Pardon, diva ? De parcă mi-ar păsa, e ziua mea fac ce vreau, trec prin fața lui în Bucătărie nici nu am de gând să-l bag în seamă, mă întind la dulap să iau un pahar, dar cineva mă prinde de talie și mă întoarce.

-La mulți ani scumpo! Mda, era David, pff, mai el lipsea.

-De ce nu te duci la veceul tău și mă lași pe mine în pace! Țip la el nervoasă.

-Dar tu ești, cine e veceu?

-Pardon, fata "plastic"!

-E doar o prietenă din generală, stai liniștită.

-Cum spui tu!

Îl împing și merg în sufragerie, acolo îmi spun la mulți ani și Derek cu Amanda, deci totul e Ok de ziua mea, ce pot să spun, totuși, mă așteptam la mai mult de la ei, ies în curtea din spate și uite tot ce așteptam, o petrecere surpiză, cineva i-a microfonul să anunțe ceva dar nu bag în seamă nici ce spune, mă gândesc deja la unicorni colorați care aleargă pe Câmpu luându-și zborul printre fluturași, Ok, am mintea bogată, mă întorc și-i văd pe toți cum se dau la o parte să-mi lase mie spațiu și-l văd pe David îmbrăcat elegant și mă invită la dans

-Dansezi cu mine prințesa mea? Nu mai stau pe gânduri și-i întind mâna, ne poziționăm pe ring înconjurați de mai multe cupluri, și dintr-o dată bagă mâna în buzunar...