O simplă dar ciudată adolescentă...

Capitolul 24

Toți se uitau la mine ca disperați, am urcat scările și am intrat în camera mea, urmată de David, ce-i pasă lui ? Parcă nu-i păsa, Meh, n-am să-l bag în seamă deloc.

-Unde ai fost, ce-ai pățit?

-Hai că-ți spun eu ce-am făcut și unde am fost! Am plecat să văd ce zgomote se auzeau de la vecinu' și nu era nimeni acasă, am plecat în pădure pentru că eram urmărită, o Matahală m-a trântit de copac și uite cum arăt, fix atunci a trecut noul vecin și ma dus la spital cu cea mai mare viteză, iar tu! În tot timpul ăsta nici nu te-ai sinchisit să mă cauți! Ieși din camera mea!

Am vrut să-i trântesc ușa în față dar o senzație de vomă m-a luat mai repede, am fugit în baie măncând pământul și mi-am dat drumul, mă simțeam goală acum.

Am făcut un duș să mă liniștesc și m-a luat o foame puternică, poftă de pizza, am coborât jos și acolo era David.

-Ești bine ?

-Nu se vede ?

-Uite, știu că am greșit față de tine și n-am avut grijă de tine dar eram beat și nu știam ce naiba fac! Te rog frumos să mă ierți!
La spusele acestei propoziți l-am luat în brațe și i-am șoptit că mi-e foame și vreau pizza, zis și făcut, a comandat o pizza mare și am început să mănânc ca sparta, parcă n-am mâncat un an întreg, dar totuși la spital mă hrăneau prin siringă și chestii de genul, am vrut și desert, căpșuni cu Ciocolată, zis și făcut, a plecat la magazin să cumpere.