Capitolul 23

16 1 0
                                    

Am decis să merg să controlez, ies încet pe ușă fără să mă vadă cineva și plec spre vecinu'.

Bat la ușă de 5 minute dar nu Răspunde nimeni, mă uit pe geamuri, pare că nu e nimeni deci pot pleca liniștită.

Am zis să fac o plimbare înainte să mă reântorc la petrecere, de ce nu ? Puțină liniște nu strică.

Simțeam o prezență în spatele meu, nu era o zi prea însorită, unde e soarele când ai nevoie de el ? Dacă erai pe aici să știi că-i vedeam umbra dar se pare că nu te-ai prea arătat azi.

Am continuan să merg tot înainte, doamne, intrarea în pădure, dacă asta înseamă să scap de persoana aia atunci hai în pădure.

Se făcuse din ce în ce mai frig, nu mai simțeam prezența așa că m-am așezat lângă în copac ghemuită cu speranța că mă voi încălzi, dar visele mele vin spulberate când aud o bubuitură, ce naiba? Mă ridic, o matahală a tras un glonț în aer, ce fac acum?

Am vrut să fug dar ma prins, m-a trântit puternic de copac de câteva ori, coloana parcă se rupea în mii de bucățele cu fiecare minut, am avut zgârieturi adânci, rochia ruptă și machiajul pe toată fața de la plâns.

Când am rămas fără puteri acesta a plecat, lăsându-mă acolo într-o baltă de sânge, mi se închid încet ochii dar îi deschid când vâd un băiat că aleargă spre mine și mă i-a în brațe stil mireasă.

M-a dus la spital, doctorul ma bandajat, dacă mă mai trântea de câteva ori chiar îmi rupea oasele, eu mi-am dat fardul jos și eram gata de plecare.

-Mulțumesc! Spun eu roșie la față.

-Pentru nimic!

-Dar, cum ai știut că sunt acolo?

-Păi m-am mutat împreună cu părinți și am spus să mă uit și eu prin zonă, m-am plimbat puțin prin pădure și te-am văzut acolo aproape moartă! Eu sunt Black! Tu cine ești?

-April! Încântată de cunoștință, îi întind mâna politicos.

-Poți să mă duci acasă ? Te rog frumos!

-Desigur!

Și așa am pornit spre casă, tot drumul am râs și povestit, avem așa multe în comun, Black era drăguț, avea părul negru rebel și ochi de te pierdeai în ei cu o singură privire.

Am ajuns acasă însfârșit, casa era liniștită, gata petrecerea ? Mă bucur, intru în casă trântind ușa în urma mea.

O simplă dar ciudată adolescentă...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum