Nobody Else 2

Capitolul 10.

Pornim la drum și când intrăm în pãdure ,un fior îmi trece prin tot corpul și simt o prezență stranie în jurul nostru.

E: E aici, pe lângă noi, spun, iar Stef mă trage lângă el, fiind pregătit de atac.

S: O să fie bine, spune convingător. Ai încredere în mine.

E: Michael, acum o să-ți vinã sfârșitul. Trebuie să te oprești! strig eu, dar fără să mă dezlipesc din brațele lui Stefan..

Rãspunsul la afirmația mea nu-l primesc prin vorbe, ci printr-un vuiet al pãdurii care mă rãscolește până în adancul inimii.
Ajungem la poarta cimitirului și ceva nu ne lasă să intrăm. Ne trage înapoi.

E: Chiar dacă te împotrivești, nu scapi, spun și trec în fața lui Stefan.

Pun mâna pe porți și le deschid larg, ignorând entitatea care se opune.
Intru și observ că dintre toate mormintele, al lui Michael e cel mai înfiorãtor. Apuc una din lopețile care sunt folosite pentru săparea de gropi și mă îndrept spre locul cu pricina.
Stefan mă urmează atent, fiind cu ochii în patru.
Mă apropii și vreau să înfig lopata în pământ, dar Stef mă oprește și preia el treaba.

S: Nu ai voie să faci efort mult, spune săpând.

E: Deja te-ai documentat? chicotesc eu.

S: Da. Ar trebui să te așezi și, uite geaca mea. Se lasă răcoare acum. Ți-e sete, ai nevoie de ceva?

E: Sunt bine, mulțumesc. Nu te mai agita atât, te rog.

S: Trebuie să am mare grijă de tine, spune și îmi lasã un sărut scurt pe frunte.

E: Mereu ai, zic și-l mângâi ușor pe obraz.

S: Te iubesc.

E: Și eu te iubesc, spun și mă întind după un sărut.

Mai sunt doar câteva minute până la miezul nopții, moment în care trebuie înfipt țărușul. Stefan ajunge la sicriu și, chiar înainte să îl deschidă, cineva apare lângă noi.

E&S: Damon?

D: În persoană.

S: Ce faci aici?

D: Ați uitat asta, spune și ne întinde o sticlă mare cu Apă Sfințită.

E: Mulțumim. Cum de știai?

D: Te-am auzit când ai zis. Mă trezisem să beau puțină apă și apoi am plecat după voi. Puteam ajunge mai devreme, dar m-am rătãcit, spune amuzat.

E: E bine cã ai venit.

Coboară și-l ajută pe Stef sã ridice capacul.
Mă ridic și eu din locul în care mă așezasem și iau țărușul de jos.
Îi rog pe băieți să mă lase să cobor doar eu, iar ei acceptă destul de repede.
Sar în groapă și ud corpul lui Michael cu apa adusă de Damon și văd cum începe să se topească. Iau țărușul și încerc să i-l bat cu ciocanul în piept, dar nu vrea să intre deloc. Mă enervez și renunț la ciocan, vrând sã-l înfig cu mâinile goale, dar chiar când să reușesc, vãd cum Michael deschide ochii și dă să se ridice.
Băieții sar în groapă și mă dau pe mine afară. Damon îi pune piciorul pe gât și-l culcă la loc, iar Stefan înfige țărușul cu putere. Aud cum un ultim geamăt îi iese de pe buze și apoi îi vãd sufletul plecând către cer.

D: S-a terminat, spune scuturându-și palmele.

S: Ești bine, iubito? întreabă apropiindu-se.

E: Da, sunt în regulă, mulțumesc de ajutor, spun și îi îmbrățișez pe amândoi.

Mergem către ieșirea din cimitir și, din nou, vomit. Stef mă susține, iar la final, Damon îmi întinde o altã sticlă de apă.