Nobody Else 2

Capitolul 17.

Pun și eu next acum că n-am mai pus de mult. :)) Mulțumesc, @AlinaElena600 pentru ajutor. Nu scoteam la capãt fãră tine. Te iubb. ❤

Văd o imensã arcadă de baloane la ușa din față și fac o întoarcere bruscã, mai apoi ascunzându-mă în spatele lui Stefan, care, la reacția mea a oftat ușor, iar un zâmbet i-a apãrut pe față.
Îi lãsăm pe toți ceilalți să înainteze, iar eu îl prind în brațe și-l trag înapoi.

E: Nu vreau petrecere, spun fãcând un botic de copil mic și lãsându-mi capul pe umãrul lui.

S: Nu e o petrecere, e doar...

E: O petrecere, îl întrerup, iar el oftează.

S: Și ce vrei sã faci? îl aud întrebând.

E: Hai să fugim, să mergem undeva, să fim doar noi doi, spun repede, iar el se întoarce și mă ridicã de la sol, brațele lui încercuindu-mi talia, iar picioarele mele cuprinzându-i bazinul lat.

Își activează viteza, iar, între timp îmi afund capul în scobitura gâtului său, parfumul lui invadându-mi nãrile și readucându-mã la viață.
Ajungem pe o pajiște gigantică și ne așezăm lângã un copac înalt.
Mă las pe spate în brațele lui și privesc în jur : totul e atât de frumos. E un loc superb.
Este decembrie, dar anul acesta nu avem parte de niciun pic de zãpadã, doar de frig.
Totul este verde în jur și aerul este proaspăt. Cerul este senin, asemenea unei zile de varã, iar soarele își mai aratã câte o razã. Este o zi splendidă.

E: Ce e locul ăsta? întreb privind încã uimită în jur.

S: E locul în care îmi place mereu sã vin, aud rãspunsul venind și simt cum mã lipește mai mult de el.

E: De ce aflu abia acum de el?

S: Pentru că nu am avut ocazia să te mai aduc, îl aud spunând.

E:Ar trebui să o faci mai des, spun și îmi pun capul pe pieptul lui.

Bãtăile inimii sale îmi confirmă faptul că este puțin agitat, așa că îmi ridic puțin capul, iar el mã prinde într-un sãrut pasional. Lipsa aerului ne face sã ne oprim și-i vãd sclipirea din ochi.

E: De ce ai emoții? întreb curioasã.

S: Mi s-au rãscolit amintirile. Îmi amintesc felul în care ne-am cunoscut, faptul că te-am plãcut din prima clipă, toate lucrurile care ni s-au întâmplat, dar totuși am rămas împreună, îl aud spunând și simt cum mi se face pielea de găinã.

E: Mereu o să rămânem împreună, indiferent de ceea ce se va întâmpla, spun și îmi împletesc degetele cu ale lui.

S: Te iubesc!

E: Te iubesc!

Îl sãrut din nou, de data asta fiind un sãrut plin de promisiuni din partea amândurora.
Timp de câteva minute bune ne privim doar în ochi, fãră să mai schițăm niciun alt gest, până când soneria telefonului ne întrerupe.

E: Da, Kat! spun și un oftat scurt îmi scapă pe buze când vãd cum mă privește.

K: Elena, sunteți bine? Unde ați dispărut?

E: Suntem bine, mai bine decât aș fi crezut, spun, iar ea mă înțelege imediat.

K: Ok,am înțeles,spune pe un glas mic.

E: S-a întâmplat ceva ?spun,fiindcă am simțit puțină nesiguranță în vocea ei.

K: Nuu,stai liniștită,e totul ok,spune,parcă panicandu-se

E: Sigur ?mai întreb o dată.

K: Da.

Răspunsul ei veni repede,aproape la fel de repede ca strigătul ce a urmat.

E: Kat? Kat ce se întâmplă?

M-am panicat. Ceva sigur se întâmpla. Kat ori a fost luată pe sus de către Damon,ori a fost ranita. Având în vedere cât de agitată părea la telefon aș crede mai mult în a doua variantă.

Am tresărit când i-am simțit mâna lui Stef plimbandu-se pe mâna mea. Am ascultat în continuare ce se întâmpla la capatul celălalt al firului și simțeam cum deja nu mai am stare. Vocea lui Damon care îi tot spunea lui Kat să reziste mă făcea și mai neliniștită. Sigur se întâmplă ceva. Lacrimile mi-ai invadat ochii. M-am întors speriată cu față la Stefan care mă privi încruntat.

S: Elena ? Ce este,de ce plangi?intreaba, scuturandu-ma pentru a mă scoate din șoc.

E: K-K-Kat.....

Atât reușesc să spun. Stefan îmi prinde mâna și împreună fugim spre casă. Flăcări roșiatice înconjurau geamul bucătăriei. Am intrat repede în casă. Frică se simțea încă de când am pășit înăuntru,dar abia după ce am văzut ce se întâmplă mi-am dat seama. Nate.
Lună plină din seara asta l-a făcut să o ia razna. Am înaintat spre el,cu intenția de a-l calma. M-am lăsat în genunchi,privindu-l adânc în ochi. Pentru câteva secunde am crezut ca s-a calmat,însă imediat a vrut să mă atace. Stefan m-a tras în spatele lui și când să ajungă lângă el cineva a intervenit. Nate a făcut un pas alergător spre noi însă imediat,Kat l-a împins în perete,lăsând o urma gigantica.
Am privit-o uimita fiindcă am crezut ca e ranita. Avea hainele sfâșiate și pline de sânge,însă nici măcar o zgârietură.

Lupul din el și-a revenit repede, parcã fiind mai puternic. Trec în fața lui Stefan și vãd cum lacrimile se adunã în ochii lui Nate, fãcându-le și pe ale mele să aparã. M-am lãsat jos, în semn cã mã predau. Era conștient, doar cã nu se putea controla.

E: O sã fie bine. Nu te lãsa dominat! spum atunci când distanța dintre noi se diminueazã, iar contactul vizual devine din ce în ce mai intens.

Întind una din mâini și aștept rãspunsul lui care apare ezitant după câteva secunde. Simt cum presiunea îi crește în vene și îmi dau seama cã suportă cu greutate totul, așa că îi dau acordul din priviri sã facã ce își dorește. Kat mă înțelege imediat în gesturile pe care le fac și, cumva reușește să îi facã pe toți ceilalți să intre în casă, lãsându-ne în curtea din spate, unde nu știu cum am ajuns.
Suntem doar noi doi. Nu mă tem. N-am fãcut-o niciodată. Mă așez în poziție turcească așteptând.
Ochii încep să-i revină la culoarea normală, pigmentul gălbui dispãrând ușor din ei.
Observ că mai are puțin și se prãbușește, așa că îmi deschid brațele și îl prind la timp.
Îl trag aproape și-l simt cum se ghemuiește în brațele mele. Scâncește continuu, topindu-mi inima.

N: Îmi pare rău, spune printre scâncete.

E: E în regulă. O să treacă.

N: Nu vreau să mă mai vadã nimeni niciodată, zice și-și afundã capul pe sub hanoracul pe care-l purtam. Numai rău știu sã fac.

E: Șhh. Doar taci acum. Ești obosit și turmentat. Nu știi ce spui, zic mângâindu-l ușor.

Tremura fãrã oprire, așa că l-am rugat pe Stef să-mi aducã o pãtură cu care l-am învelit imediat.
Când mi-am dat seama că s-a liniștit și a adormit, l-am ridicat ușor. Era destul de greu, dar am reușit să-l duc în casă, în camera mea. Am stat puțin cu el până când somnul i s-a liniștit complet, apoi am ieșit.

Cobor scările și.....