Nobody Else 2

Capitolul 19.

Dimineața sosește prea repede, iar lumina pătrunde prin draperiile pe care le-am uitat netrase.
Mă întorc prin pat, începând să mã întind. Privesc în jur și nu-l văd pe Stefan nicăieri.
Mã ridic din pat, îmi iau haine de schimb din dulapul care îmi fusese alocat și mă îndrept cu pași repezi spre baie. Dau drumul dușului, pornesc muzica, la radio rulând melodia mea favorită, 'Get low'.
O ascult în timp ce apa fierbinte și gelul de duș al lui Stefan îmi rãsfață corpul și brusc îmi amintesc de ceea ce urmează în aceastã seară și încep sã zâmbesc, dar și sã mã încrunt în același timp. Ce ar trebui să le spunem când o să dispãrem așa brusc? Adică, eu nu vreau să afle că vom face curse. Nu ne vor lãsa. Nici pe mine și nici pe Kat. Nu trebuie sã știe.
Realizez că am aproape o jumătate de oră de când stau în duș, așa cã opresc apa și, când să ies îmi dau seama că îmi dispãruseră toate hainele și orice cu care m-aș putea înveli.

E: Stefaaaaan! țip din toți rărunchii și aud un chicot scurt din spatele ușii.

S: Da, iubito! îl aud cum spune, încercând sã-și ascundã râsul.

E: O să te mănânc cu fulgi cu tot! spun și încep și eu să mã amuz de jocul lui, dar încerc să par furioasă.

S: Pãi ieși ca să reușești! spune și de data asta nu își mai poate abține un chicot.

E: Mi- e frig! mâțâi eu când picurii de apã de pe mine încep să se usuce.

S: Ieși să te învelesc! zice și acum pare destul de serios.

E: Dacă ies așa, o să-mi fie și mai frig și voi uda toate covoarele! rãspund la fel de serioasă.

S: Dă-le naibii de covoare! Ieși odatã! zice și deja îmi pare prea serios.

Deschid ușa încet și aburul din baie iese ca turbatul. Încep sã tremur din ce în ce mai tare, deși în cameră este foarte cald, dar schimbarea bruscã de temperatură este de vină.
Îl observ pe Stefan ce îmi aranja un prosop pe mâinile sale și, imediat fug spre el.
Reacționează învelindu-mi și ștergându-mi corpul, mai apoi scapã de prosop și oricât de mult adoră să mă vadă așa, aud cum înghite în sec de mai multe ori, până când mă învelește cu un halat gros și pufos, cu o glugă cu urechiușe de iepuraș, apoi mă cuprinde în brațe.
Mã pune în pat, trãgând pãtura deasupra mea și fãcându-mi un cuib acolo. Încerc să îmi opresc tremuratul, dar încă nu reușesc și realizez cã imunitatea mi-a scãzut considerabil.
Mă trage în brațele lui și scapă un oftat scurt atunci când îmi prinde mâinile reci ca un sloi de gheață și începe sã le mângâie, încãlzindu-le.

S: Îți mai e frig? aud șoptind la urechea mea și mă înfior.

E: Nu! reușesc sã murmur, dar apoi un strãnut apare pe neașteptate.

S: Of, acum ai răcit. La naiba cu jocurile mele! spune supãrat și, involuntar face botic.

Mă întind și îl sãrut scurt, mai apoi privindu-i ochii ce strãluceau puternic.

E: Nu am răcit, sunt bine! spun și îl sãrut din nou, de data asta mai apãsat.

S: Am pregãtit micul dejun.

E: Ce bine! Chiar îmi e foame, spun și vãd cum un zâmbet îi apare pe față.

S: Atunci, sã mâncãm, zice și vãd cum părãsește camera, iar în 2 minute apare cu o tavã gigantică pe care erau așezate 2 farfurii cu o grãmadã de mâncare.

E: Nu știam că te pricepi așa bine la gãtit, spun dupã ce am terminat tot și iau o gură din sucul de portocale proaspãt stoarse.

S: Pãi, acum ai vãzut, spune și-mi lasã un sãrut scurt pe frunte, dupã care pleacã sã ducã tava.

Profit și îmi verific telefonul :era plin de apeluri și mesaje, majoritatea de la Kat.
Îi scriu înapoi, spunându-i :" Nu te îngrijora. Am rezolvat totul. Avem acțiune în seara asta."

"Genial! Ce facem cu bãieții? Unde ești? " vine rãspunsul imediat.

"Sunt la Stefan. Am avut o noapte specialã, de aia nu am rãspuns.. Eu zic sã le spunem cã facem seara fetelor și sã o rugãm pe Dia sã ne acopere." spun gândindu-mã foarte bine.

"Deci, vrei să îi spunem ei? " întreabã nesigură.

"Da. O sã ne ajute, sunt sigurã de asta." spun hotãrâtă.

"Bine. Într-o orã plec la garaj sã aranjez mașinile. Vii și tu? "

"Ne vedem acolo, Prințesã!" rãspund și apoi las telefonul deoparte.

Mã ridic din pat și mă îmbrac în hainele pe care le alesesem: o pereche de blugi negri, o bluzã groasă maro și geaca mea neagrã de fâș. Părul mi l-am lãsat pe spate și am optat pentru un machiaj simplu: puțin tuș și rimel.

Ies din camerã și îl observ pe Stef în bucãtãrie.

S: Te-ai și îmbrãcat? întreabã când mã vede.

E: Da. M-a sunat Kat toatã noaptea. A zis că avem o problemă la firmã și trebuie sã plec într-acolo, mint eu.

S: Vrei sã vin cu tine?

E: Nu, stai liniștit. Nu e ceva grav, doar că trebuie sã merg acolo. Ne vedem mai târziu, spun și mã întind după un sãrut.

Ies repede pe ușã, deoarece simt cum vinovăția mă cuprinde deja. Aș vrea sã-i spun, dar nu o sã mã lase. Trebuie sã gãsesc o soluție.
Merg pe jos pânã la depozit, așa am timp suficient și ajung odată cu Kat.
Descui ușa gigantică cu cheia pe care numai noi și Jay o dețineam, intru, aprind luminile și vãd frumusețile noastre.
Avem mai multe mașini, dar preferata mea este un BMW M3 negru mat. Kat își adoră pur și simplu Mercedes-ul AMG C63. A fost mașina visurilor ei și este tot ceea ce și-a dorit. Cu acestea vom concura desearã.
Nu o mai aștept pe Kat care întârzie și încep să le examinez.
Urc în mașina mea, bag cheia în contact, apoi o ambalez, auzind sunetul care era muzicã pentru urechile mele.
Le verific pe toate și observ cã sunt în condiții foarte bune, la fel cum le-am lãsat acum 2 ani. Probabil Jay a avut grijă de ele.
Într-un final apare și Kat, însoțită de Dia.
Mă îndrept spre ele, dar pe ușă apare....