Nobody Else 2

Capitolul 24.

Deschid ochii brusc și încerc să mă ridic din pat, dar două brațe strânse în jurul taliei mele mă opresc. Încerc sã le dau la o parte, dar nu reușesc decât să le fac să se strângă mai bine în jurul meu.

S: Unde vrei sã te duci?, întreabă cu vocea rãgușită de somn. ❤

E: La baie, răspund în timp ce-mi bag mâinile în părul lui rãvășit.

S: Și dacă nu te las?, întreabã dregându-și glasul.

E: N-o sã ai o surpriză prea plãcută, chicotesc eu. Și, apropo, cum am ajuns în pat? Îmi amintesc că eram în baie.

S: Erai prea obositã și te-a luat somnul în cadã. Probabil de la apa caldă, spune în timp ce mã trage mai aproape de el.

E: Și, normal cã ție ți-a fãcut deosebitã plăcere sã mã aduci în pat, replic chicotind.

S: Exact!, spune și se întinde să mã sărute, iar eu profit de moment, eliberându-mă din brațele lui și fug la baie, încuind ușa.

Îi aud oftatul și nu-mi mai pot abține râsul. Mã liniștesc, apoi dau drumul la radio, unde rula melodia bãieților de la B.U.G Mafia - Cu tãlpile arse.

"Prin focurile iadului e totul sau nimic,

Victoria este a celor care, gata, se ridică.

Știi, viața e lupta-n care nu e loc de frică.

Așa că: Drepți! , în picioare m-am ridicat."

Niște versuri care te ridicã și din morți. Îmi vin în minte imagini din seara trecută și zâmbesc incontrolabil. Totul a fost genial. De la început până la final. Nu mi-a ieșit de mult ceva atât de bine.
Îmi dau seama că n-am mai compus sau cântat ceva de multă vreme, așa cã ies din duș, mă aranjez puțin și mă îmbrac lejer, apoi merg în camerã, direct la birou.
Îmi iau caietul cu cântece și îl rãsfoiesc. Nimic nu se potrivește cu starea mea de azi, deci o sã compun ceva nou. Am foarte multe idei și nu știu cu ce să încep. Dupã multe foi aruncate, în final am reușit sã compun ceva frumos. Am gãsit un negativ care s-a potrivit perfect, apoi am început sã cânt.

Mã gândesc în fiecare zi,
Cum ar fi dacă ne-am opri
O secundă să zâmbim,
Să ne-amintim.

Mi-e dor de tine-n fiecare zi.
O spun fără sã crezi că aș minți.
Soarele a râs fericit
Când tu mi-ai zâmbit.

Și doar tu îmi dai avânt
Și doar tu mă faci ce sunt
Și doar noi orice ar fi,
Zi de zi.

Și vreau să-ți spun cã mi-a fost dor
Și le-am spus și fetelor.
Tremur când mă atingi ușor,
Cum o faci le spun doar lor.
X2

Și-a mai trecut un an
Și tu ești tot ce am.
Destinul ne-a convins cã suntem de învins.
X2

Te găsesc în fiecare stea,
Fiindcă tu ești dorința mea.
Dacă pici, tu te ridici,
Că sunt aici.

Ești ascuns în fiecare vis,
Prizonier, în inimă închis.
Fãră gratii și n-ai vrea sã fugi din ea.

~~DIN PERSPECTIVA LUI KAT~~
Mă trezesc puțin amețită, uh, nu trebuia sã beau atât asearã, țintuită lângă un corp tare, înconjurată de brațele puternice cu care m-am obișnuit. Simt cum greața își face loc și sar ca arsã din pat, imediat ajungând în baie. Vomit tot și amețesc, iar ca să nu cad, mă sprijin de chiuvetă și dau drumul la apă ca să mă răcoresc puțin.

D: Băutura nu aduce nimic bun!, îl aud zicând din ușă, iar privirea mi se întoarce brusc spre el.

Îl studiez și observ că are cearcãne, iar fața îi e extrem de palidă. Probabil din cauza oboselii. Oare m-a pãzit cât am dormit? Nu s-a întâmplat nimic rău noaptea trecutã. Totul a fost minunat, doar că nu i-a cãzut prea bine faptul că am lipsit atât.

K: Nu am băut mare lucru! Credeam că nu mai ești supãrat!, replic în timp ce încerc să îmi recapăt echilibrul.

D: Atunci care e problema?, întreabă apropiindu-se rapid de mine.

K: Nu știu, oftez eu.

Tot nu reușesc să mã țin bine pe picioare, așa că îmi cuprinde talia și mă trage spre el.

D: N-ai mâncat nimic. Probabil asta e cauza, spune și mă ajută să mă întorc în pat.

K: Mai ești supãrat pe mine?, întreb după câteva momente în care doar îl privesc.

D: Nu aș putea fi supărat pe tine..prea mult. Am fost doar îngrijorat, spune privindu-mă adânc în ochi.

K: Nu am făcut nimic rău, spun pe un ton de copil mic .

D: Știu, dar... Of.. Nu ți-am spus până acum, dar am devenit dependent de tine... Urãsc sã fii departe de mine, mai ales noaptea când, cine știe ce golani umblă pe strãzi!, spune, iar eu mă ghemuiesc la pieptul lui.

K: A fost bine. Eram toate trei, ne puteam descurca. Și dacă nu am fi reușit, v-am fi sunat.

D: Știu, iubito, spune, iar un oftat îi scapã de pe buze. Tot nu-mi place ideea de a nu fi cu tine mereu.

Nu-i mai dau niciun rãspuns verbal, ci doar îmi unesc buzele cu ale sale. Rupem sãrutul și mă trage dupã el spre bucătărie, unde dăm de Stef care pregătea micul dejun, Dia și Jer care, se pare cã aveau program de sãruturi în această dimineață.
Îi salutăm pe toți, apoi Damon îmi face semn să mă așez pe un scaun, iar el îmi toarnă un pahar de suc de portocale, apoi îl ajută pe Stefan la pregătit.

K: Elena și Nate nu s-au trezit?, întreb, dar nu mai apucã nimeni sã-mi rãspundă, deoarece muzica răsunã în toatã casa, pe fundal fiind vocea Elenei.

D: Asta e...?

S: Elena?

J: Da. Voi nu știați cum cântă?, întreabã suspicios atunci când îi vede așa mirați.

S&D: Nu!, răspund la unison și-mi par extren de caraghioși.

S: Adică, am mai auzit-o fredonând, dar niciodată cântând propriu-zis.

D: Și eu la fel, afirmă și încã sunt uimiți.

Di: Are o voce uimitoare!, se miră și ea. Iar melodia se pare că e pentru tine!, spune privindu-l pe Stef.

J&D: Așa e!, confirmă cei doi la unison.

K: Mergi acolo!, îl trezesc eu la realitate.

S: Poftim? Nu! Dacă nu e pentru mine?, întreabă temător și face un pas înapoi.

K: Pentru cine altcineva să fie? Stefan, e compusă de ea! Normal că e pentru tine!, spun și vãd cum se crispează.

S: D-dar...

K: Nimic!, îl întrerup oftând, deoarece melodia se terminase. Ești fraier!, spun plictisită.

~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
Termin de cântat piesa și sunt mai mult decât mândră de mine. Sper că le-a plãcut și celorlalți, având în vedere cã muzica a fost la maxim și nu am apucat sã izolãm fonic pereții. Mai ales sper cã i-a plãcut lui.
Simt o prezență în cameră și-mi întorc repede capul spre ușă, unde dau de........

Hello, everybody! Și eu pe aici, capitol nou, chestii, chestii. :)))
Sper sã vă placă. ❤ Aștept păreri.❤

Damon la media ❤