Nobody Else 2

Capitolul 27.

***
~~DIN PERSPECTIVA LUI STEFAN~~
Ajungem acasă și primul lucru pe care îl fac e un duș lung care să mă scape de toată mizeria trupească, dar și de cea sufletească. Mă schimb într-o pereche de pantaloni gri de trening și un tricou alb, apoi mă trântesc în pat și dau drumul televizorului, așteptând să treacă timpul și îngrijorarea să îmi dispară atunci când o voi simți din nou făcută ghemotoc la pieptul meu.
Nu-mi place deloc ce fac. Sunt conștient că trebuie să îi spun, dar știu că nu i-ar face plăcere și și-ar dori să renunț gândindu-se la pericol. Aud ușa trântindu-se și mă ridic, în speranța că antrenamentul s-a întrerupt, dar nu am noroc.

S: De ce intri așa brusc?, întreb puțin enervat.

D: Voiam sã vorbim, spune calm. Ce e cu tine?

S: Nimic, doar că nu pot sta calm până când nu se vor întoarce, spun și mã așez în șezut pe marginea patului.

D: Și eu am aceeași problemă. Urăsc să o știu departe de mine și mai ales că, mai mult ca sigur ele fac antrenamentul ăla blestemat în pãdure, unde sunt grămezi de fiare!, spune, iar mie aproape cã-mi cade fața.

S: În pãdure? Nu a zis nimeni, nimic de pădure, spun și îmi iau telefonul de pe noptieră.

D: Nu te obosi, am încercat. Au amândouă telefoanele închise, spune dezamãgit.

S: Asta o să fie o noapte lungă, spun și mă așez din nou, ținându-mi capul în palme.

D: Cât o să o mai ducem așa?

S: Poftim?, întreb încurcat, neștiind unde bate.

D: Cât o să le mai ducem cu vorba?

S: A.. Nu știu. Și pe mine tot asta mă macină de ceva vreme. Urăsc să o mint, dar mă tem că nu o să vrea să mă asculte și o să încerce să mă oprească înainte să înțeleagă dorința pe care o am, din cauza pericolului.

D: Dacă ar sta să ne asculte, ar înțelege.. Eu nu mă simt încă pregătit să le văd reacțiile când vor afla că le-am mințit, spune și eu tresar. Ce-ți mai face rana?, întreabă privindu-mi abdomenul.

S: S-a transformat într-o vânătaie giganticã, mă mai doare când respir, dar până dimineață o să dispară, spun ridicându-mi ușor tricoul și privind la pata vineție de pe corp.

D: De când suntem cu ele, parcă am și uitat că sunt vampir. Rar îmi mai amintesc că am puteri și că sunt nemuritor. Dacă nu ar sta Kat după mine să-mi dea câte o pungă de sânge mereu, cred că aș uita complet. Ne-au luat mințile!, spune uimit. Dar au făcut-o într-un mod frumos!, continuă zâmbind.

S: Mie nu-mi pare rău că am ales asta. O prefer pe ea în locul oricărei alte femei. Niciuna nu poate face lucrurile cum le face ea și niciuna nu mă poate pune pe jar cu o singură privire. Mă are la degetul mic, dar nu regret că m-am îndrăgostit de ea. Și acum cã știu că o sã fie a mea o eternitate mă simt minunat, dar,parcă tot nu îmi ajunge timpul. Mă simt..gol pe dinăuntru atunci când pleacă. Mă simt pustiit și mohorât. Prin simpla ei prezență pot sã zâmbesc și să mã simt bine.. Nu vreau sã o pierd sub nici o formă, spun emoționat.

D: Am același sentiment. Fără ea nu exist ca om. Sunt numai o umbră fără speranță! Of! De ce naiba le-am lăsat sã se ducă la antrenamentul ăla idiot?, zice cu o atitudine vulcanică.

S: Hai să mergem după ele, spun hotărât.

J: Nu aveți nicio șansã sã le gãsiți, spune așezându-se pe pat lângă mine. Sau dacă o faceți, le veți încurca și nu o sã iasă bine. Stați aici și aveți încredere. Se vor descurca de minune dacă apare ceva. Nu le mai credeți incapabile. Sunt mai puternice decât credeți voi, spune și ne taie rapid tot elanul.