Nobody Else 2

Capitolul 30

Văd mașina Dianei răsturnată în marginea drumului, iar în fața portierei ei e un...vampir ce încearcă să o scoată din vehicul. Observ în mijlocul drumului nişte vampiri ce formau un fel de zid şi îmi dau seama că ea s-a speriat şi a făcut accident.
Iau din geantă o săgeată cu verbină, ies repede şi i-o înfig în cap individului, mai apoi aplecându-mă după ea. Kat îmi păzeşte spatele şi creează o diversiune cu maşina, băgându-i într-un nor de fum.
Dia e inconştientă şi sângerează abundent. O, Doamne! Ce miros divin are sângele ei.
O, haide, Elena, nu ăsta e obiectivul! Gândurile mele urlă şi mă trezesc la realitate. Îmi screjelesc încheietura şi câteva picături din sângele meu i se preling pe buze, dar când să ies cu ea afară simt cum o forță mă trage de acolo şi mă întorc brusc.
Se pare că unul din vampiri a scăpat din norul de fum al lui Kat.
Îmi prinde încheieturile mâinilor şi mi le întoarce la spate, imobilizându-mă. Îl lovesc cum pot cu picioarele şi reuşesc să scap. Caut ceva să-l dobor, dar sunt prinsă din nou şi simt cum o lamă rece îmi face o linie adâncă în jurul gâtului, iar sângele îmi pătează hainele.

Îmi vine să urlu de durere, dar nu mă las şi,chiar atunci când crede că m-a doborât,mă ridic şi-i iau cuțitul din mână, mai apoi smulgându-i capul de pe umeri.
O iau pe Diana şi fug spre maşina mea, îi fac semn din flash-uri lui Kat că am recuperat-o şi pornim în trombă, trecând chiar prin mijlocul zidului de vampiri şi simțind sub roți capetele câtorva.

E: Trebuie să plecăm de aici cât mai repede!,țip ieşind prin trapa maşinii. Nu îi putem răzbi dacă ea e rănită!, continui,iar ea dă din cap afirmativ şi ambalăm motoarele,iar pentru prima dată în viață îmi tremură mâinile pe volan.

~~DIN PERSPECTIVA LUI STEFAN~~
Îmi aud telefonul sunând şi răspund imediat când văd numele apelantului.

S: Da, iubito!, spun , aşteptând să îi aud vocea.

E: Trebuie să plecăm de aici cât mai repede! ,o aud spunând. Nu îi putem răzbi dacă ea e rănită!,continuă şi acum îmi dau seama că țipă şi e foarte speriată.

Aud un scârțâit de roți,apoi apelul se întrerupe.

S: Damoooon!, zbier ca un descreierat. Avem probleme mari! Fetele sunt în pericol!,spun şi amândoi ieşim în curte ca să ne urcăm în maşini.

~~DIN PERSPECTIVA ELENEI~~
Rana de la gât ma doare îngrozitor,dar ştiu că nu e mai rău decât ceea ce a pățit Diana. Nu i-am mai auzit inima bătând de ceva vreme,deci o să avem o surpriză când se va trezi. Mai avem douăzeci de metri până intrăm pe aleea casei şi sunt total şocată când îi văd pe băieți afară, total dezorientați. Opresc maşinile, iar Stefan dă năvală imediat peste mine şi mă prinde în brațe,trăgându-mă afară.

E: Eu sunt bine! Ea e cea rănită!, țip şi-mi întorc privirea spre Diana. Lasă-mă jos şi ia-o pe ea!, mă zbat, iar el acceptă ideea şi face ce îi spun.
Damon îl ajută şi amândoi o duc în casă. Simt cum genunchii mă lasă şi nodul din gât se accentuează.

K: Trebuie să le spunem!, şopteşte, iar eu dau afirmativ din cap.

E: Fie ce o fi, trebuie să afle, replic şi o iau de mână.

Intrăm în casă şi-i vedem pe băieți agitându-se în căutarea trusei de prim ajutor, iar Jeremy plânge lângă ea.

J: Te rog, spune-mi că nu e adevărat!, suspină, iar eu mă aşez jos şi-l iau în brațe.

E: Îmi pare rău.. Nu se va mai trezi om, spun şi lacrimile îmi invadează ochii.

J: I-ai dat sânge, aşa e?, întreabă, iar eu dau afirmativ din cap. Nu contează dacă e om sau nu,eu o voi iubi oricum.Ce s-a întâmplat?