Nobody Else 2

Capitolul 21

Zâmbim incontrolabil amândouă și ne urcãm în mașini, așteptând sã se dea startul. Eu intru prima în cursă, dar momentan nu știu cu cine.
Observ când Jay face semn să ne ducem la linia de start și acum îmi vãd rivalii. Pista e imensă, are 7 benzi pe care putem concura, iar azi sunt toate ocupate. Îmi așez mașina pe locul din mijloc, începând să concep strategiile.
Am alãturi în cursă un Porsche Carrera de un roșu aprins, un Seat Leon negru mat, un Audi R8 alb cu negru, un Ford Mustang negru metalizat, un Camaro vișiniu și un Nissan Nismo alb cu albastru.
Toate sunt mașini puternice, dar nu cred că toți au așa multă experiență în a le conduce.
Aștept cu nerăbdare startul, iar atunci când este dat, pornesc și sunt cea care conduce coloana.
În primă instanță lupt bară la bară cu Chevrolet-ul Camaro și în momentul în care apare prima curbă, iese de pe traseu, pierzând controlul. N-a avut nevoie de niciun pic de 'ajutor' din partea mea.
Adrenalina crește, la fel ca și viteza. După cum îmi amintesc eu pista, urmează o curbă în S și am șansa să fac eliminãri. Fac o rotire rapidă chiar în mijlocul curbei și scot din joc Porsche-ul și Fordul Mustang.
Turez la putere maximă, mâncând șoseaua și lãsãnd o dâră orbitoare de fum ce elimină Seat-ul și Nissan-ul.
Rămân doar eu și băiatul cu Audi, care se ține foarte bine. Are undeva la 18 ani și nu am de gând să îl rănesc sau să îi distrug mașina, ci doar îl voi opri. Nu poate duce nebunia curselor. Din felul cum conduce îmi dau seama că nu reușește să fie stăpân pe sine, deși încearcă din greu.
Urmează o curbã dreaptă și aici am de gând să-l opresc. Nu credeam că-mi voi dori să mai salvez pe cineva după toate problemele prin care am trecut, dar acum chiar o voi face, pentru că e prea tânăr ca să o ia pe drumul ăsta. Eu am început de la 17 ani, dar eram altfel.
Scad viteza considerabil și las mașina pe pilot automat, apoi caut pe bancheta din spate setul de suriken-uri, pe care nu aveam de gând să le mai folosesc și le dãdusem deoparte, dar se pare că Jay a presimțit că voi avea nevoie de ele. Observ că în 'geanta de scandal' în care se afla setul găsesc și un pistol, dar nu-l voi utiliza.
Curba se apropie și decid să accelerez din nou. Îl văd cum vine din spate în trombă,  și deja mi se pare prea ușor. Trece cu brio în unghiul de 90°, iar asta bine pentru că nu mai e în pericol.
Văd acul de viteză cum pur și simplu o ia razna tot crescând, așa că setez din nou pilotul automat. 230km/h nu sunt de aruncat, deși, de obicei concurez cu mult mai mult.
Doar țin direcția și deschid geamurile, așteptând să ajung acolo unde camera nu mai bate și, când intrăm amândoi pe acea porțiune prind cu grijă bucățile metalice și extrem de ascuțite între două degete și arunc una câte una până când îi sparg toate cauciucurile.
Mai am aproximativ 3 km până la final și decid să calc pedala de accelerație până la fund. Nu vreau să mă las așteptată.
Redeschid geamurile pentru ca melodia ' Tare frate'  să se audă, deși mai am 1 km până la final, dar am difuzoare puternice și sunetul e extrem de pătrunzător.
Aud mulțimea cum aplaudă fără să mă vadă măcar și asta mă bucură enorm. Trec linia de finish și am grijă ca frâna pe care o pun să lase o urmă adâncă.
Deschid portiera, iar în fața mea apare Jay care-mi înmânează banii pe care îi câștigasem.

J: Asta-i fata mea! îl aud spunând și mă îmbrățișează strâns.

E: Nu mi-am ieșit din mână, din câte se vede, spun cu privirea ațintită la Kat care părea puțin panicată.

Di: Ai condus genial!

E: Mulțumesc tuturor, spun și apoi mă îndrept către prietena mea. Ești bine? întreb atunci când ajung lângã ea.

K: Da, doar că mã tem cã mi-am ieșit din mână.

E: Kat! Cum să-ți ieși din mână? Avem asta în sânge. Asta ne-am dorit toatã viața sã facem. Îți amintești când aveam 14 ani și visam să ne mutãm împreună, să devenim spioane sau doctorițe, sã avem cei mai frumoși iubiți la care toate râvnesc și să facem curse? Le avem pe toate! Și cu câteva bonusuri, chiar. Eu astea știu că ne erau dorințele și nu cred că mă înșel. Trebuie să profităm de lucrurile bune care vin și trebuie să petrecem cât mai mult timp împreună! ,spun și o lacrimă îmi cade în colțul ochiului.

K: Ai dreptate! A fost visul nostru și trebuie să-l ducem la capăt!, spune ștergându-și lacrimile care-i scăpaseră la auzul amintirilor de acum mult timp.

E: Mergi acolo și fă-i praf!, spun și o îmbrãțișez strâns.

K: Asta voi face!, zice urcându-se în mașină și pornind spre linia de start.

Hei, pufuleți! Am postat și eu după 1000 de ani. Știu că e scurt, dar m-am gândit că poate ați uitat de carte și să vã mai aduc noutăți. ❤
La media sunt mașinile cu care a concurat Elena.❤