Împreună pentru totdeauna

Capitolul 1

Chloe:

-Iubito, trezeşte-te am ajuns!îmi spune Dylan cu vocea lui caldă, apoi îmi oferă un scurt sărut pe buze.

Îmi întorc privirea spre cei de pe bancheta din spate şi fără a mă putea abţine încep să râd.

-Trezirea, porumbeilor!

-Aşa repede am ajuns?mă întreabă Maddy ciufulita.

Cobor din maşina pentru a mă îndrepta de spate. Amortisem în acel scaun iar drumul pana aici era plictisitor şi dificil pentru mine.

Mergem toţi spre maşina parcată în faţa noastră pentru a face cunoştinţă cu cel de al treilea cuplu ce avea să îşi petreacă concediul cu noi.

-Bună, Christina. Aţi ajuns de mult timp?

-Bună amice.. Nu, suntem aici de vreo zece minute.

După îmbrăţişarea celor doi tipa îşi aruncă o privire pe mine pentru a mă analiza, apoi adaugă:

-Presupun că această fată frumoasă este prietena ta..

-Da, ea e iubita mea, Chloe, iar ei sunt Maddy rsi Max prietenii noştri foarte buni.

-Încântată de cunoştinţă!spun zambind şi întind mâna prietenește.

-Mă bucur să vă cunosc!spune blonda adoptând un zambet fals şi cu greu răspunde gestului meu de împrietenire. Sper să ne înțelegem pe toată perioada concediului şi de ce nu, să ne distrăm de minune.

Încuviințez din cap păstrând acelaşi zâmbet prietenos, iar când telefonul începe să sune mă îndepărtez de cei patru pentru a putea răspunde.

-Da, Anna. S-a întâmplat ceva?

-Nu, dar am vrut să mă asigur că aţi ajuns în siguranţă.

-Nu-ţi fă griji, toţi suntem bine.

-Mă bucur.. Acum că te-am auzit m-am liniştit. Nu te mai reţin dar să mă suni dacă ai nevoie de ceva sau nu te simţi bine.

-Bine, te iubesc. Pa!

-Și eu, pa!

După moartea părinților am rămas doar eu şi sora mea. Nu o să uit niciodată sacrificiile care le-a făcut pentru mine. Ea mi-a fost mereu aproape, sprijinindu-mă atunci când toţi plecaseră de lângă mine.

Mă întorc la masin, dar constat că aproape toţi intrară cu bagajele în cabana, rămânând doar eu şi prietenul Christinei pe afară. Tipul cu jumatate de trup înăuntru, era prea ocupat cu bancheta din spate a mașinii lui încât să mă observe. Nu apucasem să facem cunoştinţă aşa că mă îndrept spre el pentru a nu părea vreo prost crescută.

-Bună, eu sunt Chloe. Nu am apucat să facem cunoştinţă mai devreme pentru că a trebuit să răspund la telefon, dar putem face acum.

-Bună, eu sunt...

Rămân şocată când se întoarce cu faţa la mine. După expresia feţei pe care o avea, sigur la fel de mirat era si el. Simţeam cum mi se înmoaie genunchii fiind gata oricand să cedeze.

-Nick... iar tu eşti Nick.

-Doamne, Chloe.. Nu-mi vine să cred că te revăd.

-Nici mie, răspund sec.

După câteva momente de tăcere o fetita de vreo 5 ani coboară din Mercedesul negru. Oare e copilul lui? M-a mințit? Tot felul de întrebări îmi veneau în minte fără a le găsi vreun răspuns. Se apleacă către fetiţă şi o ia în braţe.

-Cine e fata asta, Nick?întreabă copila cu o privire inocentă şi fără vreo vină.

-O prietenă mai veche. Apropo ea e Tessa.

Nu spun nimic, ci doar afişez un zâmbet. Imaginea din faţa mea îmi aduce aminte de un eveniment neplăcut din trecut. Încerc să îmi stăpânesc lacrimile, dar cedez şi le las să îmi străbată obrajii. Mă emotionam mereu când îmi aduceam aminte.

-Mi-am amintit de un eveniment neplacut.

-Hideti să intrăm şi noi, sigur au pregătit ceilalţi ceva de mâncare.

O iau înainte lăsându-l pe Nick şi Tessa în urmă. Încă nu îmi venea să cred că l-am revăzut pe Nick şi mai ales cu un copil în braţe.

*****

-Chloe nu ai mancat nimic în seara asta? Te simţi bine?

-Sunt bine, Dylan. Doar ca nu îmi e foame, dar în rest n-am nimic.

Înainte să sting lumina mă aplec spre Dylan pentru a-i acorda un sărut. Reuşeşte ca se ficare dată să preia conducerea şi îl adâncește. Ştiam ce urma să se întâmple şi acceptam pentru că mă simţeam datoare faţă de el. Era prea bun cu mine şi merita cu adevarat o seara minunată.

Coboară încet cu săruturile pe gât în timp ce cu o mână îmi mângâie un sân. Într-un final mă las purtată de val; încercam să trăiesc momentul dar soneria telefonului întrerupe orice contact între mine şi Dylan.

-Alo?

-Ce faci amice?

-Dorm, spune nervos. Tu nu ai somn?

-E abia 22:00, nu mă culc odată cu babele. Daca acum dorm la bătrâneţe ce o să mai fac? În fine, ieşi la o bere?

-Sunt în Mathews Conty.

-Ce mama naibii faci acolo? Să nu spui că te-ai mutat fără să îmi dai cătuşele.

-Idiotule, nu m-am mutat. Am venit aici cu Chloe ca să ne desprindem de toată agitaţia.

Rad când aud de cătuşe. Deci de la Mike le avea Nick. Oricum va trebui sa îi cumpere altele.

-Sunt bunaciuni pe acolo?

-De ce m-aş uita după altele?!

-Frate, mi-am pierdut cheile!

-Cheile de la cătuşe sau de la casă?spune Dylan razand.

-Ce amuzant eşti tu! Rahat! Acum trebuie sa parcurg tot drumul înapoi, te sun mai târziu dacă nu dau iar de belele.

-Iar?

-Poveste lungă, culcă-te la loc!

Mike era cea mai împrăştiată persoană pe care o cunoşteam. Dacă nu şi-a pierdut capul până acum e bine, în schimb belele îl pandesc mai ceva ca babele în călduri.

-Ce ai auzit?

-Destul încât să-mi dau seama că alea nu erau cătușele tale. Oricum trebuie să îi cumperi altele.

-De ce să-i cumpăr altele?

-Cele vechi sunt pe balconul vecinei şi nu cred că se riscă unul dintre voi să le ia.

-Cum naiba au ajuns acolo?

-Nu te uita aşa la mine, toţi oamenii fac greşeli.

Mă întorc cu spatele la Dylan pentru a evita alte întrebări. Le aruncasem intenţionat la vecina caruia îi place viaţa, dar nu aveam să recunosc.