Împreună pentru totdeauna

Capitolul 30

Perspectiva lui Nick:
Cu mult înainte de terminarea petrecerii decid să plec. Chloe a stat mai mereu de vorba cu alte persoane necunoscute mie sau mai dansa din când în când. Deşi eu nu aveam nicio legătură cu acei oameni, Chloe râdea cu ei, doar prietenii lui Dylan cândva au fost sau încă au rămas si ai brunetei. Nu ma simteam în largul meu la o petrecere la care prietenii si iubita mea nu ma baga seamă, iar înafara de ei nu cunosteam pe nimeni.

De mult nu mai dădusem si pe la casa mea, iar acum era momentul potrivit. Aerul închis mă întâmpină încă de la intrare, iar după ce ma descalt nu uit sa las vrun geam nedeschis. Îmi arunc tricoul pe pat, mergând leneş spre baie. Aveam nevoie de un duş, dar şi de multe ore de somn.

După ce apa fierbinte îmi relaxează până şi cel mai mic muşchi, merg spre frigiderul gol. Ma plesnise o foame ce începea să îmi provoace nervi, dar nici nu aveam cu ce sa o astâmpăr. O soluţie ar fi vecina ce mereu are grijă de apartament cand am nevoie. Da, eram cea mai buna solutie. După ce îmi pun un tricou pe mine, ma aşez în faţa uşii bătrânei ezitând. Era târziu si puţin cam prostesc să cer de mâncare, dar fără să mai stau să analizez situaţia apăs butonul soneriei uşii.

-Buna seara sau defapt dimineaţa..

-Ce vrei tinere?

-Abia ce am ajuns acasă, am făcut un duş si..

Privirea mi se mută instantaneu pe micul caine de la picioarele mele ce semăna izbitor cu cel ce i l-am dăruit eu iubitei mele.

-Se pare ca mereu câinii îşi recunosc stăpânii. Deci ce spuneai..

-Venisem să vă cer ceva de mâncare.. Dar de cand e cainele aici?

-De aproximativ o lună, sotia ta l-a adus.

-Nu e sotia mea! Dar poate intr-o zi.. cine stie.

Priveam câinele, neobservand când batranica pleacă, dar apare cu mâinile încărcate de diferite produse alimentare.

-Va mulţumesc! Uitaţi banii pe tot ce mi-aţi adus.

-Nu ii pot accepta.. eşti tânăr, păstrează-i si mergi sa te distrezi.

-Va multumesc!

-Am o rugăminte!spune vocea bătrânei iar eu ma întorc imediat. Mai lasă câinele la mine, ma plictisesc singură!

-Cu cea mai mare placere!

Îmi zâmbeşte atât de inocent, dar îmi întorc privirea imediat, ne lăsând-o să vadă lacrima ce îmi străbătea obrazul. Chipul bătrânei, îmi amintise de bunica mea ce murise când eu aveam 12 ani, urmând o perioadă grea pentru mine. Mă mutasem cu părinţii, iar în fiecare seară eram obligat sa le aud certurile. Nu am fost si nu sunt apropiat de ei. Vorbim rar, dar si atunci foarte pe scurt.

Ajuns în apartament, îmi prepar ceva ce mâncare, apoi stand în pat mă gândeam la proprii părinţi. Ezitam în ai suna, dar daca ei nu ma caută eu de ce aş face-o? Abandonez telefonul undeva la întâmplare pe jos, apoi încerc să adorm.

Bătăile puternice din uşa rusesc să ma trezească. Privesc ceasul telefonului 5:30.

Ei drăcie! Cine naiba e la ora asta?!

Buimac de somn si împiedicat reuşesc să ma deplasez pana la uşa. O deschid si surpiza aşteptată nu era nimeni. Îmi mut privrea în jos, iar când să închid ușa realizez ca o cutie bine sigilată e aşezată în faţa mea. Neștiind ce se află înăuntru, iau un cuţit si încep sa tai banda neagră găsind înăuntru o gramada de casete. Închid ușa și cu cutia în braţe ma îndrept spre televizor. Prima caseta era goala si următoarele patru tot la fel. O pun si pe ultima crezând ca si aceasta va fi la fel, iar cineva are chef de glume proaste la ora asta. Ma înşelasem, aici privesc o parte de la petrecerea revelionului în care o tipă ce seamănă exact cu Chloe si poartă aceleaşi haine face dragoste cu altul. M-aş fi bucurat ca această casetă să se rezume doar la atât, dar o voce de bărbat vizibil modificată mă cutremură prin câteva cuvinte: "Bomba va exploda! Acum sau mai târziu, la tine e cheia!".