Împreună pentru totdeauna

Capitolul 7

Perspectiva lui Chloe:

Chiar daca padurea ma înspăimântă nu am alta solutie dacat sa fug cat mai departe de cabana. Noroc ca imi port mereu telefonul cu mine si ma folosesc de el pentru a-mi lumina drumul cu lanterna, doar vreau sa fug nu sa-mi rup gatul. Dupa o distanta destul de mare raresc pasii ajungand sa merg normal. Alergasem prea mult ca sa ma mai gaseasca acum. Ma opresc si in bezna totala incerc sa-mi dau seama daca cunosc locul in care am ajuns dar se pare ca bănuielile mi se adevereau, gresisem directia iar acum sunt in mijlocul padurii nu pe drumul spre autostrada. Perfect, mai bine de atat nici ca se putea. Speriata de intuneric dar si de cel mai mic zgomot auzit ma asez pe o piatra pentru a ma odihni putin. Oricat de departe eram de Nick sentimentele si durerea nu se ștergeau din sufletul meu. Pierdută in ganduri ma asez langa trunchiului unui brad privind in gol. Ațipisem cateva minute dar zgomotul facut de niște pasi ce pareau a se apropia de mine ma trezesc. Speriata de moarte incerc sa aprind cat mai repede lanterna telefonului dar totul e in zadar cand bateria mea moare.

-Rahat!

Pasii se auzeau tot mai tare, iar eu nu stiam ce sa fac. Imi era frica sa ma uit dupa trunchiul bradului, dar imi iau inima in dinți si ma intorc. Nu era nimeni, dar vocea răgușită de barbat care nu stiam din ce parte vine, ma speria de moarte.

-Unde fugi?spune necunoscutul.

-Cine esti?

-Aceasi întrebare ar trebui sa ti-o pun si eu..

Ma uit in toate partile dar nu observ pe nimeni. Fara sa mai stau pe ganduri o iau la fuga fara sa stiu unde ma indrept. Dupa cateva minute de alergat ma opresc. Ma durea splina ingrozitor si oricat as vrea sa mai alerg imi e imposibil, dar nu ma opresc pe loc ci continui sa merg cu pasi mici tot înainte. Intr-un final dau de o cabana care parea sa fie locuita asa ca ma indrept inspre ea. Bat usor dar nu răspunde nimeni. Din fericire usa era deschisa si prefer sa intru decat sa dau de necunoscutul din padure.

-E cineva? Buna! Ma scuzați ca intru in casa dumneavoastră dar am nevoie sa dau un telefon! Heii, e cineva?

Intru in toate incaperile dar nu era nimeni. Mi se parea straniu ca deși in cabana nu era urma de om, luminile sunt aprinse, ba chiar si focul era facut. Nu mai stau sa ma gandesc si ma pun sa caut ceva pentru a-mi incarca telefonul ca pe aici nu am gasit nici macar un fix. Caut in aproape toate sertarele ,dar nu gasesc. Ma pun în genunchi sa caut si intr-un ultim loc neatins dar sunt întreruptă de aceasi voce ragusita si necunoscută de bărbat.

-Nu sti ca e periculos sa te plimbi noapte in padure? Ti se poate întâmpla orice..

La auzirea cuvintelor raman înțepenită, nefiind in stare sa scot nici macar un sunet sau sa ma misc vreun centimetru.

-Cu tine vorbesc femeie, nu auzi?

Il simt si aud cum se apropie de mine. Eram blocata de frica incat nu pot sa-i raspund. Apucandu-ma de bratul drept ma ridica brusc in picioare, facandu-ma sa tremur si mai tare.

-Esti muta? Surda? Uita-te la mine.

Fac ce mi se spune fara sa comentez ceva.

-Daca asculti de mine si nu incerci sa faci vreo prostie scapi cu viața. Ok?

Încuviințez din cap..

-Calmeaza-te si incearca sa vorbesti cu mine ca nu te mananc. Sunt mai dur de fel, dar mai înainte doar te-am avertizat. Daca esti cuminte si eu o sa ma port frumos cu tine. Te rog sa te liniștești puțin ca tremuri ca naiba. Cum te cheamă?

-Chl.. Chloe.

-Eu sunt Gregg.. Uite Chloe cum facem: merg sa fac un ceai ca sa te mai calmezi iar tu ma astepti aici. Oricum daca fugi, tot te voi gasii. Cunosc foarte bine orice coltisor al padurii.