Împreună pentru totdeauna

Capitolul 12

Perspectiva lui Nick:

Si eu eram la fel de nelinistit, dar nu ii aratm lui Chloe pentru a nu o speria mai tare.

Era 7 dimineața iar eu nu am închis niciun ochi. Stateam treaz in caz ca se va mai întâmpla ceva dar ma si asiguram ca iubita mea doarme. A plâns ore întregi repetandu-mi întruna ca vrea sa plecam.

După 5 ore..

Ma trezesc buimac neștiind cand naiba am adormit. Observand ca cealaltă jumătate de pat e goala sar in picioare ca ars si merg sa imi caut iubita. Nu era nicaieri. Începeam sa ma panichez asa ca ies afara dar nici urma de ea. Revin in cabană sa-mi caut telefonul dar nu il gasesc.

-Drace!

Daca nu adormeam, acum era langa mine. Nu stiam ce sa fac eram disperat, blocat din cauza fricii. Stau pe canapea in sufragerie așteptând un miracol.

-Ce faci, iubire? De ce ai dormit asa putin?

La auzirea vorcii calde si atat de cunoscută ma intorc fără sa mai stau pe ganduri. Fug spre ea si o îmbrățișez cu putere. Ma simteam ușurat, tocmai mi se luase cea mai grea piatră de pe inimă.

-Domne.. unde ai fost?

-In pod.. m-am uitat sa vad ce mai e pe acolo.

-M-ai speriat ingrozitor.. Ai gasit ceva?

-Da, un caiet cu desene si un soricel care m-a făcut sa cobor.

-Te-ai speriat de un soricel?spun razand.

-Da si nu mai rade. Cand plecam?

-Nu stiu..

-Bgajele sunt gata de dimineață.

-Înțelege ca si eu vreau sa plecam dar piciorul tau..

-E bine, nu ma mai doare.

-Pentru ca e in ghips. M-ai vazut telefonul?

-Da, am incercat sa sun un prieten.

O privesc nedumerit, dar nu ii spun nimic așteptând niște explicații.

-Of, Nick. L-am cunoscut in seara cand am fugit in padure. Are o cabana si am stat la el pe timpul nopții.

-Ce ai facut?!o intreb nervos. Cu un necunoscut, bravo Chloe!

-Eram urmărită de el, dar pana la urma s-a dovedit a fi un om bun!

-Da, ca l-ai cunoscut atat de bine incat sa stii ce ii poate capul! In loc sa vi la mine, te-ai dus in bratele unui necunoscute?

-Nu vreau sa ne certam.

Apuc o vaza la întâmplare si o arunc. Podeaua era plina de cioburi, iar eu de nervi. Era usor influențabilă si din acestă cauza imi faceam griji. Cine stie ce s-a întâmplat in acea seara între ei, iar Chloe nu vrea sa-mi zica sau poate a amentat-o.

-Ia-ti bagajele, plecam!

Fara sa mai stau pe ganduri iau cea mai bună hotărâre, iar Chloe fara sa mai comenteze se conformează imediat.

-Astea sunt toate?

-Da. Imi pare rau, Nick..

Incercam sa o evit, dar reusesc cu greu. Eram nervos si preferam sa tac decat sa-i spun ceva ce ar putea sa o supere.

Pun bagajele in portbagaj, apoi verific daca nu am uitat ceva. Urc la volan, imi pun centura un lucru neobișnuit mie si pornim.

-Pune-ti centura!