Împreună pentru totdeauna

Capitolul 23

Perspectiva lui Chloe:

Era o zi caldă pentru 1 noiembrie și după ce Nick ma suna să-mi povestească ce a vazut prin Australia si cum sunt cazați, merg să iau prânzul singură după mult timp in oraș. Sarcina era la început dar poftele nu au ezitat sa apară. Ajung la restaurantul ce Nick mi-l recomandase pentru buna servire dar si pentru mâncărurile delicioase. Profitând de caldură, decid sa ies pe terasă unde se aflau maxim zece persoane. Chelnerul in vârstă de vreo treizeci si ceva de ani își face imediat aparitia la masa ce tocmai luasem loc.

-Buna ziua, cu ce sa va servesc?

-Bună ziua, meniul zilei va rog.

-Imediat..

-Si un suc de portocale fără acid.

-Va voi servi îndată.

Meniul zilei era format din fructe de mare si cateva legume la gratar, exact ce imi doream. Îmi scot telefonul din geantă in cazul in care ma suna cineva să-l aud. Gândul imi fuge imediat la Nick.. Trecuse trei zile de cand plecase, dar îmi era dor de el. Asa de mult vroiam sa stie de sarcină, sa se bucure si el la fel de mult ca mine, desi îmi era frică de reacția lui cand va afla, dar trebuia sa își asume responsabilitatea. Niciunul din noi nu mai e un copil, din contra adulți ce erau părinți in devenire. Gandurile îmi sunt întrerupte de vocea chelnerului, ce îmi adusese comanda.

-Uitați fructele de mare plus legumele la gratar, dar si sucul. Poftă bună!

-Mulțumesc!

Nu stiam cu ce sa încep, dar înfing furculița într-un crevete și nerăbdătoare îl duc imediat la gura. Parcă uitasem gustul lor atât de bun, ce îmi alintă papilele gustative. Ma comportam exact ca un copil ce nu mai vazuse sau mancase fructe de mare in viața lui. Ma ghiftuisem atat de bine, dar corpul meu nu prea se conforma cu sucul, din contră cerea macar o gura de vin. Încercam sa nu mă mai gandesc la băuturi alcoolice pentru că nu vroiam să pun sarcina in pericol. Renunțasem chiar și bauturile acidulate pentru sănătatea viitorului meu copil. Îi fac cu mana chelnerului pentru a-mi aduce nota de plată si acesta apare imediat cu carnețelul in mană. Dupa ce platesc il înapoiez, apoi mă ridic de la masă îndreptându-mă spre iesire. Ajunsă in fața clădirii telefonul începe să sune și cu speranța că o fi Nick răspund fără a mă mai uita cine mă apelează.

-Da!

-Chloe vreau să-i pregătesc lui Max o cină romantică pentru diseară dar mai am nevoie de unele ingrediente. Te poți duce pana la un supermarket să mi le cumperi tu?

Aveam oarecum o dezamăgire la auzirea vocei lui Maddy, dar eram și fericită în același timp că o pot ajuta.

-Sigur, poti conta pe mine. Trimite-mi un sms cu ce trebuie să iau.

-Ok, multumesc.

-Cu plăcere.

Închid apelul asteptand sms-ul, dar tineam telefonul în mână fiind indecisă.

Să-l sun, să nu-l sun? Dacă e cu alta? Mai bine il sun cu pretextul ca nu am găsit restaurantul si asa poate aflu si pe unde e. Of.. nu, am devenit paranoică. Nu a trecut decat o oră de când am vorbit, deci sigur e la antrenamente.

Începusem sa vorbesc singură, dar după ce primesc sms-ul de la Maddy merg la cel mai apropiat supermarket. Aveam multe lucruri de cumparat așa că ma folosesc de un cărucior. Ma plimbam printre rafturile mari cautand diverse produse.

-Bine că mai sus de atat nu ați putut pune blaturile!îmi spun mie.

Nu înțelegeam de ce nu se gândeau si la persoanele ce nu aveau înălțimea necesară pentru a ajunge la anumite produse. În timp ce ma chinui sa ajung macar la un blat de tort, o mână dublă față de a mea a luat un pachet si mi l-a oferit.