Împreună pentru totdeauna

Capitolul 26

                 Perspectiva lui Chloe:

         Ajunul Crăciunului...
-Cu cat aveți brazii?întreabă Maddy.

    Merg într-un loc mai retras pana blonda negociaza cu vânzătorul prețul bradului. Era buna la negociat, fata de mine care l-as fi luat cu prețul cerut. Nu mă caracteriza acest subiect.

-Gata, l-am la jumătate de pret.

    Era fenomenală fata asta; a reusit ceva imposibil pentru mine.

-Si cum il ducem acasă?

-Il bagam pe bancheta din spate.. intinde patura gri?

    O privesc încruntată pentru ideea tâmpită ce îi venise.

-Maddy de ce nu il punem in portbagaj?

    După ce ne-am chinuit minute bune cu bradul, nimeni nu aprecia efortul nostru. Recunosc ca jumătate din el era pe afară, dar șoferii puteau sa nu se aprope foarte tare de masina noastra. Toti ne claxonau pentru ca își zgarie automobilul, dar Maddy sarea imediat cu gura facandu-i cum îi venea pe moment. Eram amuzata dar si nervoasă în același timp din cauza situației.

-Acum ce mai faci?

-Îl sun pe Max!

    Se enervase blonda, deci nu e de bine. Eram convinsă ca urma o ceartă între cei doi, dar nu ma bag până nu stiu ce vrea să-i spuna. Dupa cum ma asteptam subiectul disputei erau sărbătoarea ierni. Intradevar noi doua ne-am ocupat de toate cumpărăturile pentru Crăciun, dar mie mi-a facut placere. M-am detașat cat am putut de toate, fiind concentrată asupra celui mai mic aspect al sărbătorii.

    Conversația se termina, cu un tranit nervos si puternic al telefonului de catre Maddy.

-Ce ti-a spus?

-"Tu ai vrut sa te ocupi de totul, deci nu mi-am bagat nasul!"

-Maddy, are dreptate; te-ai suparat degeaba.

    Ajungem in parcarea blocului, iar prietena mea nervoasă coboară din mașină fără sa-mi mai spună ceva. Îmi întinde cheile in timp ce ea se îndrepta spre lift. Nu o întorc din drum, un brad nu e asa greu de carat sau cel putin asa speram. Il scot din portbagajul BMW-ului negru dar ma înțep si ii dau drumul pe jos. Ma folosesc și eu de lift pentru a ajunge mai repede, dar se părea ca nu sunt singura. O doamna cu o fetiță pana in 5 ani ma însoțesc înăuntru. Încercam sa nu le sufoc cu bradul mare, tragandu-l tot mai mult spre mine, pana observ ca fetița mica dar a naibii rupe cateva crengi, alegandule chiar pe cele mai bogate. Speram sa nu am un asa copil obraznic.. Desi ma enervasem încercăm sa zâmbesc in continuare. Ajunsă in apartament constat ca mi se prinsese parul in brad, ce naiba doar am stat mereu lipită de el pentru a nu-i mai lipsi si alte crengi.

-Maddy, Maddy!

    Perfect, în ajunul Crăciunului in loc sa-l împodobesc stau cu parul prins in brad, pana apare cineva sa ma ajute.

-Oh.. Max, ajuta-ma!

-Ce naiba ai facut?

-Aveți o vecina foarte obraznică. Din cauza acelei fetite am ajuns acum asa, a trebuit sa stau cu bradul lipit de mine pentru a nu mai rupe si alte cregi. Nu mai rade!

    Dupa ce primesc ajutor si cu parul ciufulit pe partea dreaptă, prin curaj sa-l intreb de Maddy, primind un răspuns ce nu ma lămurise deloc.

    Pe seară când cei doi se împăcase, dupa alte cateva discuții aprinse, hotărâm ca eu sa împodobesc bradul iar cei doi sa pregătească masa.