Împreună pentru totdeauna

Capitolul 24

Perspectiva lui Chloe:

Trecuse o săptămână de la cearta cu Nick, iar acesta nu a mai dat niciun semn. Orgoliile amândurora fiind înaintea sentimentelor, ne fac să așteptăm până unul din noi cedează. Evident că nu o să cedez pana el nu conștientizează că a greșit. Dacă eu l-am putut ierta pe Dylan, sunt sigură că si el va putea deși nu înțelegeam din ce motiv nu o facea.

Stând in pat diverse gânduri îmi străbat mintea, dar soneria telefonului mă face să le abandonez într-un colțișor din mintea mea.

-Ce vrei Dylan?

-Nu e Dylan..

Ma încrunt ușor auzind o voce atat de necunoscută dar totuși plină de siguranţă.

-Chloe vin-o in cel mai apropiat parc cat de repede poti, te astept!

Închid apelul și din curiozitate îmi iau ceva mai gros pe mine dar nu ies înainte de a lua și o umbrelă cu mine. Afară ploua destul de tare încât să ma ude leoarcă si sa răcesc, iar sarcina nu-mi permitea asta.

Merg ușor temătoare.. Daca Gregg mă sunase eram conștientă ca dădeam de necaz, iar daca e Dylan sincer m-as bucura, deși i-as ține o morală ca mă speriase plus ca m-a scos din casă pe vremea asta. Începuse acea perioadă a toamnei când ploua incontinuu iar frunzele arămii căzute din copacii cu crengile goale, parasite de frumoasa culoare verde, îți dădeau o stare de moleșeală, de tristețe. Mereu am apreciat primăvară pentru tablourile naturii ce ni le oferă an de an. Mirosul copacilor proaspăt înfloriți, florile, într-un cuvant natura, cea pe care mulți o distrug din cauza neglijenței.

Toate peisajele frumoase din mintea mea dispar când ma ciocnesc de spatele unui barbat stând în ploaie si fumând. Păstrându-și poziția îmi spune:

-Hmm.. nu mă așteptam să vi.

Merg în fața lui și când în sfârșit dau de chipul lui observ ca e colegul lui Dylan. Îmi dau ochii peste cap apoi dau să plec însă ma prinde de braț in timp ce trage ultimele fumuri din țigară.

-Nu am terminat..

Aruncă țigara după se pune in fața mea privindu-ma tăcut dar cu atenție.

-Uite nu am chef de jocurile tale, vrei sa-mi spui ceva sau nu?

Imi lua umbrela din mână și o aruncă pe jos. Revoltată de comportamentul lui mă aplec spre el pentru a-mi recupera obiectul de la picioarele acestuia.
Dar nici nu apuc sa ating umbrela ca tipul ma ia prin surprindere cu un sărut. La început nu-i răspund dar sperând ca îmi va da drumul din strânsura îi joc cartea. Când ne distanțăm unul de celălalt, încep să fug lăsându-l fără a-mi păsa în urmă. Alergam ca o bezmetică prin ploaie pentru a fi sigură că nu voi mai face aceași greșeală mai ales cu un tip ce il știu doar de două zile.

După o săptămână...
Stăteam în casă, mai exact in camera mea cu ochii închiși meditând sau mai vorbeam din când în când cu Nick. Observase că m-am schimbat față de el, fiind mai distantă, dar spre bucuria mea nu a insistat pe acest subiect. Cand vocea lui Maddy răsună în cameră, deschid ochii leneșă.

-Chloe trebuie sa mănânci, altfel ii faci rau copilului!

-O sa mănânc..

-Știu că îți e teamă de reacția lui Nick când va afla de sarutul cu tipul ala, dar el te iubește deci te va ierta.

-Dar eu nu ma pot ierta.. trebuia sa ripostez nu sa accept.

Ma ia in brațe afectuos, in timp ce lacrimile îmi invadau ochii si obrajii. Se uita se burta mea care începea sa crească. Fiind slabă foarte ușor se poate observa burtica ce o căpătasem.