Împreună pentru totdeauna

Capitolul 20

Perspectiva lui Chloe:

Peste o oră Nick se întoarce zâmbind. Ma uit încruntată la el așteptând într-un fel niște explicații.

-De ce rânjești așa?il intreb cu o spranceana ridicată.

-Ai o vecină foarte frumoasă și e deșteaptă pentru vârsta ei.

Ma încrunt neștiind de ce vecină vorbește, dar simt si cum tensiunea îmi crește.

-De unde ști ca e deșteaptă?! Cumva i-ai poruncit si imediat a stat in patru labe ca să o  satisfaci?!

-Nu toate sunt așa de nebune dupa mine ca tine! Si ai grijă cum vorbești de ea!

-Vorbesc cum vreau si despre cine vreau!

-Pe ea nu te las sa o jignești.

-O sa fac asta cand nu o sa fi pe aici!

-Geloaso!

Îmi dau ochii peste cam apoi trec pe lângă el mergând spre bucătărie. Da, eram geloasa dar în niciun caz nu aveam sa-i recunosc asta mai ales lui. Vroiam sa simtă si el același sentiment ca mine asa ca ma asez la masă si îmi deschid messengerul pentru a vedea ce mesaje mai primisem. Erau multe si vechi, dar unul de acum doua zile imi atrage atenția. Un băiat cu care mai vorbisem imi lasase cateva mesaje iar el era perfect pentru această situație. Dupa vreo zece minute de vorbit, conversația era tot mai interesantă si amuzantă totodată, iar Nick vazandu-ma râzând se așează în spatele meu cu palmele pe masa.

-Nu e frumos sa citești conversațiile fetelor!

-Ei da, cine spune?

-Chiar eu.

-Cine e ala?

-Un băiat..

-O mulțumesc, credeam ca ţi-ai schimbt orientarea sexuală.

-Te interesează cu cine mă întâlnesc?

Nick se desprinde de masă luand loc pe scaunul din fața mea.

-Pentru siguranta ta.

-Cand ti-am cerut ajutorul nu ti-a pasat de mine. Acum vorbește doar gelozia din tine.

Contactul vizual dintre noi doi îmi este întrerup de un apel pe telefon apoi de un mesaj: "Ce faci scumpete? Mi-e dor de tine, cand ne mai întâlnim? Sa fi mereu pregătită că nu ști niciodată când apar!". Mărisem ochii in timp ce citisem textul, observând după că primesc un nou apel de la aceasi persoană. Ezit la început apoi raspund, iar fără sa-i dau vreo explicație lui Nick si auzind la celalat capăt al firului aceasi voce răgușită pe care o mai auzisem, ma ridic de la masa speriată.

-Ce faci? De ce te sperii de mine?

- ....

-De ce taci? Vreau sa îți aud vocea caldă, îmi e dor de ea. Te rog spune ceva.

-Ăăă..

-Ne vedem in curând!

După ultimele cuvinte spuse închide apelul, lasandu-ma mai speriată ca in seara cu urmărirea, si cu pielea de găină.

-Chloe ești bine?

Doar îmi întorc privirea către el, nespunandu-i nimic pentru ca nu eram in stare dar nici nu vroiam sa-i cer ajutorul pentru că atunci cand o facusem nu mi l-a acordat din contra m-a ignorat.

-Chloe! Ce s-a întâmplat?

Înghit in sec, deși îmi simțeam gura atat de uscată iar pentru a o umezi macar putin imi molfăi limba.