Împreună pentru totdeauna

Capitolul 10

Perspectiva lui Chloe:

Ma ridic incet din pat pentru a nu o trezit pe Chloe îndreptandu-ma spre bucătărie. Fac cateva sandwichuri cu ce gasesc prin frigider, încălzesc un pahar cu lapte apoi le asez pe toate intr-o tava si le pun pe măsuța din sufragerie langa canapea.

O sărut usor pe frunte, iar ea somnoroasă imi zâmbește inocent.

-Trezește-te frumoaso..

-Dar imi e somn!spune întoarcandu-se pe cealaltă parte.

-Te ud daca nu te trezesti!

Speriata se ridica cativa centimetrii, apoi ma priveste cu ochii mari.

-Ți-a trecut somnul?

-Mmm, mi-ai pregătit micul dejun.

Era mai fericită decat un copil mic cand primește dulciuri.

-De acum mancam sandwichuri, te pricepi.

-Sper ca glumesti.

-Nup, eu sunt foarte serioasa. Imi dai paharul cu lapte, te rog. Mulțumesc.

-Cat mananci tu eu merg sa iti aduc haine de schimb.

-Unde mergem?

-La spital, nu poți sta cu piciorul asa.

Isi privește locul lovit si inevitabil se strâmbă. Era foarte copilăroasă azi, dar îmi place latura asta a ei.

Intru in dormitorul lui Dylan care evident doarme îmbrățișat cu Christina fara nicio jena. Eram prea bine dispus ca sa ma cert cu ei, asa ca iau primele haine care le gasesc la îndemână si ies evitându-i.

-Uite ti-am adus hainele.

La cat de fericita era mai înainte, la fel de supărată era acum. Nu stiam daca am facut ceva gresit, dar fata ei imi spune ca iar am dat-o in bară.

-De ce esti supărată?

-Cum sa nu fiu? Cică suntem impreuna dar nu ma saruti, nu ma ti in brațe.

Ma asez langa ea iar pentru a nu mai auzii comentarii o surprind cu un pupic, apoi o iau in brate.

-Te-ai speriat?

-Poftim?

-Cand ai văzut ca sunt supărată imediat te-ai alarmat.

-Sa nu mai faci de astea.

Ma enerva cand făcea asfel de glume. Ridicandu-ma brusc de langa ea ii spun sa se schimbe cat timp eu pregătesc mașina.

Intru in cabana iar Chloe statea pe telefon in acelasi haine.

-Ti-am spus sa te schimbi!

-Cat timp esti suparat pe mine, n-am de gand sa fac ce-mi spui.

-Bine..

Ii iau telefonul din mana apoi ii dau bluza jos si i-o pun pe cealaltă, la fel incercam sa procedez si cu pantalonii.

-Nick, încetează! Ma pot imbraca singura!

-Da, observ.

Desi o durea piciorul il mișcă întruna la fel ca si pe celalalt, fiindu-mi imposibil sa o îmbrac.

-Stai cuminte!

-Si daca nu vreau?

-Te musc!

-Musca-ma!imi spune cu o voce provocatoare.

-Cand ne întoarcem, acum trebuie sa mergem la doctor.