Împreună pentru totdeauna

Capitolul 21

Perspectiva lui Chloe:

-Am înțeles, vrei sa ma schimb. Deci ce nu iți convine la mine?

-Nick, tu ești perfect dar boxul mi se pare o pierdere de timp. Plus ca îți lasă rani.

-Nu mai mari ca dragostea.

-Adică te ranesc?

-Cateodata, îmi spune calm.

-Atunci du-te la sportul tau si la curvele de acolo, iar pe mine sa ma lasi in pace!

-Înțelege ca nu pot renunța când ti se năzare tie!

-Ori eu ori boxul?!

Perspectiva lui Nick:

E o alegere grea si decât sa spun iar ceva gresit ma ridic pentru a pleca. Stiu ca îmi va reproșa iar ca sunt un las fiindcă plec, dar nu pot renunța nici la ea, nici la box. Astept sa se calmeze si când va realiza ca nu ma poate obliga, o sa fie de acord cu mine. Ma îmbrac în baie pentru ca acolo îmi râsese hainele, dar cand ies surpriza o gasesc stand in fața ușii nervoasă, cu cearceaful înfășurat in jurul trupului.

-Iar pleci?

-Da, decât sa spun iar ceva gresit.

Ii acord un sărut pe frunte apoi ies. Nu mai dadusem de mult pe la casa mea si cred ca era un dezastru total stiind ca am rugat o vecină sa aiba grijă de cățel. Animalul e cumpărat de ceva zile drept cadou pentru ziua lui Chloe, dar n-am mai apucat sa i-l dau sau să o felicit pentru cei 22 de ani pe care ii împlinise pentru ca seara la club a fost un dezastru total dar si continuarea ei. Iau un taxi până acasa pentru ca masina mea e la reparat. Ajungem destul de repede, platesc apoi ma indrept spre caldire. Stand la etajul trei ma folosesc de lift pentru a nu mai urca zecile de scări cu lenea ce ma cuprinsese. Deschis temator usa găsindu-mi vecina alergând după caine. Nu credeam ca la 55 de ani te mai tin picioarele la alergat.

-Ce naiba e in casa mea?

-Mamă, cainele asta mi-a scos peri albi. Numai prostii face. Bine ca ai venit, ne mai vedem. Pa.

-Stati..

Ii ofer 200 de dolari, apoi ma lasă singur cu potaia ce facuse numai dezastru prin casa. După doua ore termin totul de strâns si de pus la locul lui, apoi ma întind in pat. Eram obosit, nu credeam ca e asa de greu sa faci curat dupa cineva. Cainele se aseaza pe abdomenul meu si începe sa latre.

-Dacă nu încetezi te scot afară.

Si prin minune de parcă înțelesese ce tocmai ii spusesem încetează sa mai latre.

-Ce nume să-ți pun? Mai bine o las pe Chloe sa ți-l aleagă, pana la urma ești câinele ei nu al meu.

Adormim amândoi, dar sunetul apelului ne trezeste.

-Mda..

-Nick, diseara sa vi la bar ca ai meci.

-Nu, vin. Pa!

Arunc telefonul pe cealaltă perna dar Drayer avea chef sa ma enerveze sunandu-ma iar.

-Ce mai vrei?

-Trebuie sa lupți!

-Cand o sa ma anunți din timp de meciuri o sa intru pe ring, pana atunci nu!

-Mai gandestete! E un tip ce insistă sa te lupti cu el.

-Bine, sa astepte pana imi vine cheful.

-Nu mai vorbii prostii si diseara la 11 sa fi aici.

Îi inchid telefonul nervos. Ma saturasem sa ma anunte de meciuri doar cu cateva ore sau minute înainte. Mai erau patru ore pana la meci, deci fac un dus imediat, apoi merg sa ma antrenez putin. Nu ma simțeam in stare sa lupt, deci cred ca in seara asta sigur luam bataie.