Dark Paradise

Mama

Ce este mama?

Mama este fiinta aceea care iti da viata.

Este prima persoana pe care o vezi, atunci cand respiri pentru prima data.

Este persoana care ar face totul pentru tine, care ar fi in stare sa-si dea chiar si viata pentru a stii ca esti in siguranta.

Mama iti este prietena, pentru ca intotdeauna ei ii povestesti ce se intampla in viata ta.

Mama iti este inger pazitor, pentru ca intotdeauna te ocroteste si are grija de tine.

Mama este cea mai importanta fiinta pe care Dumnezeu ne-o ofera.

Dar ce se intampla atunci cand omul care trebuie sa te protejeze, sa te indrume, sa te apere... Te distruge cel mai mult, si asta, fara ca macar sa-si dea seama.

Ce se intampla atunci cand omul in care ai cea mai mare incredere incepe sa te dezamageasca.

Ce se intampla atunci cand stii ca, desi faci tot ce poti, acea persoana nu va fi niciodata mandra de tine?

Ce poti face, atunci cand omul pentru care ai face orice nu are niciun gram de incredere in tine? Atunci cand omul pe care il iubesti cel mai mult nu iti da nicio sansa de a razbate in aceasta lume cruda.

Ei bine, atunci te afunzi si mai mult in depresie. E dureros sa nu-i poti povesti proprie mame ce ai pe suflet pentru ca stii ca ea iti va spune "Astea sunt prostii de-ale tale.", "Inceteaza sa te mai prostesti si revino-ti la normal.", "De ce sa fii depresiva, ai tot ce-ti doresti!"
Ei bine, nu! Nu am nimic din ce-mi doresc! Imi doresc sa am sustinerea ta, dar atunci cand iti povestesc despre telurile mele imi spui ca sunt doar prostii. Imi doresc sa ai incredere in mine ca voi reusi sa ajung cat mai sus, dar ma demoralizezi in fiecare zi. Tu ma faci sa cred ca sunt un nimic...
Si poate ai dreptate, poate nu voi reusi niciodata sa imi indeplinesc visele. Poate voi ramane un nimic in viata asta. La urma urmei, tu nu vei fi niciodata mandra de mine.
Mama mea, nu mi-a spus niciodata ca e fericita ca sunt copilul ei, desi o ajut intotdeauna si ma straduiesc pe cat posibil sa invat cat mai bine, ea nu mi-a spus niciodata ca e mandra de mine. Si asta doare. Doare mai mult decat orice pierdere, doare mai mult decat orice dezamagire.
Imi iubesc mama. In ciuda starii in care reuseste sa ma aduca in fiecare zi, eu tot o iubesc. Si nici nu cred ca as putea sa nu o fac. Ii sunt recunoscatoare pentru tot ce face pentru mine, pentru toate sacrificiile pe care le face doar pentru ca ea crede ca asa voi fi fericita.
Dar stiti ce? Eu nu am nevoie de scrificii... Eu am nevoie de incredere, de sustinere, de intelegere. Iar ea nu-mi ofera niciodata asta.
Atunci cand propria-ti mama iti spune ca nu iti poti urma visele pentru ca ele sunt stupide, o parte din tine moare. Moare acel copil care sunea intotdeauna "Mama mea e cea mai buna din lume."
Daca ar fi fost adevarat, acum nu as mai fi fost in depresie, pentru ca tu m-ai fi ajutat sa nu ajung aici.
Nu stiu daca ati inteles exact ce am vrut sa spun cu acest capitol, doar ca astazi este ziua mamei mele, asa ca am vrut sa fac ceva care sa reflecte modul in care vorbele, faptele si actiunile omului care inseamna cel mai mult pentru mine, adancesc depresia in care ma aflu.
Draga mama, nu cred ca vei vedea vreodata asta, pentru ca niciodata nu te-au interesat hobby-urile mele, dar oricum, vreau sa-ti urez "La multi ani!". Stiu ca nu sunt cum ti-ai dori tu sa fiu, si poate nici nu voi reusi vreodata sa fiu ceea ce vrei tu, si pentru asta tin sa-mi,cer scruze. Imi pare rau, dar nu sunt cine vrei tu sa fiu. Imi pare rau ca esti mereu dezamagita de mine. Imi pare rau ca nu am ţeluri indeajuns de bune pentru tine. Imi pare rau ca tu crezi ca, daca vreau sa imi urmez visul, voi ajunge o curva, si de fapt imi pare rau ca, desi nu sunt deloc asa, tu crezi ca sunt deja o curva. Imi pare rau ca tu crezi ca voi ajunge un mare nimic in viata. Si in final, imi pare rau ca ai ajuns sa ma ai pe mine drept copil. Stiu ca poate, de multe ori, ti-ai fi dorit sa nu ma fi nascut.
Stiu, nici eu nu mi-am dorit, pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc si sa suport viata, fara sa mi se spuna termenii si conditiile supravietuirii. Crede-ma, daca as fi stiut ca nu voi fi decat o dezamagire pentru tine, as fi facut in asa fel incat sa ma spanzur cu cordonul ombilical. Poate asa, viata ta ar fi fost mai buna.

Asa ca, in final, draga mama, te iubesc, chiar daca tu esti unul dintre motivele depresiei mele, chiar daca, poate, nu vei vedea niciodata acest capitol, chiar daca nu esti niciodata multumita de mine si niciodata nu ma susti si nu ma incurajezi. Vreau sa stii ca in continuare te iubesc enorm, chiar daca probabil dragostea mea nu este indeajuns de buna pentru tine.

Mama, te iubesc!