My Babysitter -In curs de editare-

Capitolul 4:Iubitul meu?

Mama ta te-a purtat in pantece noua luni de zile, apoi, ti-a dat viata. Din acel moment, parintii tai te-au ajutat sa pasesti pe drumul vietii, pana cand incet, incet, ai reusit sa mergi singur spre maturitate. Odata cu acest nou pas, ai inceput sa ai vise, cerinte, dorinte. Parintii tai, au fost din nou acolo, incercand din rasputeri sa te ajute sa iti indeplinesti visele, sa iti atingi scopurile, sa iti realizezi planurile. Daca incercarile tale nu au fost mereu succese, nu este vina lor. La fel cum, nu ai niciun drept sa iti acuzi parintii daca ceea ce vezi tu astazi in oglinda nu este pe placul tau.

"Copiii vad in parinti trecutul, parintii vad in copiii viitorul". Reflecteaza si tu. Gandeste-te. Esti viitorul pe care parintii tai merita sa-l aiba? Reusesti prin faptele, gesturile, cuvintele tale sa le multumesti parintilor tai indeajuns pentru tot ce au facut pentru tine? Le oferi suficient respect si suficienta iubire pentru munca lor de o viata, pentru dragostea si devotamentul cu care te-au crescut?

Eu sper din suflet ca da!

_

_

_

Dimineata tusea si febra care persistau de mai bine de cinci ore m-au ''trezit'' . M-am ridicat greoi privindu-ma in oglinda . Ochii si nasul meu erau rosi , parul meu parca si el era fara chef fiind in toate directiile. Sira spinari se opunea de fiecare data cand incercam sa stau dreapta , buzele mele fiind foarte uscate.

Am marait nervoasa la infatisarea mea ridicandu-mi tricoul lung pe care il purtam. Petele movali se transformasera in unele mai inchise la culoare mici umflaturi fiind prezente pe abdomenul meu. Am pufnit exasperata ducandu-ma spre baie. Am dat drumul robinetului spalandu-mi astfel fata rosie si foarte calda. Nu am mai racit de luni bune iar atunci erau din motive banale se pare luna asta si-a pus amprenta .

Am iesit din baie gandindu-ma daca ar fi bine sa cobor in living sau nu. Aveam nevoie de mancare si cu siguranta niste pastile mi-ar prinde bine. Auzeam sunetele ciudate care veneau din interiorul stomacului meu care striga dupa mancare. Am nevoie de mancare adevarata .

Coboram scarile sprijinindu-ma de perete. Am oftat cand l-am vazut pe Liam alaturi de acceasi tipa de ieri. Putea sa fie mai ingrozitor de atat?

''Mai mai , ciudata a dat cu fata de perete in dimineata asta'' spune fata razand la fel facand si Liam.Am ignorata complet desi stiam ca are perfecta dreptate. Chiar nu aratam bine din toate punctele de vedere. ''Ma ignori?'' tipa ea ridicandu-se de pe Liam. ''Daca nu imi raspunzi presimt ca Liam o sa te..'' spune ea dar spre surprinderea mea Liam ii taie rapid vorbele.

''Poti sa pleci'' ii spune simplu si nepasator. Aceasta se stramba tragand din nou de el probabil vrand o noua partida cu el. Am deschis usa frigiderului scotand de acolo ceva consistent pentru un mic dejun. Aveam o priveliste foarte buna asupra celor doi avand in vedere ca livingul se afla langa bucatarie. ''Vic am spus la pleci , am treaba '' spune dandu-i mana stanga la oparte care se afla pe fata lui. ''Victoria pentru numele lui Dumnezeu , nu inseamna nu. Iesi afara pana nu ma enervez'' Aud un oftat zgomotos iar peste cateva minute papusa umblatoare a lui Liam isi ia catrafusele si pleaca neuitand sa ii reaminteasca ceva.

''Si cand o sa ai nevoie de ceva sa te duci la Rebeca. '' spune trantind usa la final ca intr-un film de prost gust.

Tai incet feliile de paine sub privirea atenta a lui Liam. Stranut de cateva ori , chiar tusind oprindu-ma de actiunile mele. Imi pun mana stanga la gura pe cea dreapta ducand-o la stomac. Multe intepaturi imi invadasera stomacul simtind cum aerul inceta sa intre in organismul meu.

''Oh doamne , ce ai mai facut si acum?'' Mana lui Liam imi mangaia incet si fin spatele facandu-ma sa imi revin putin. Brusc starea lui devenise nervoasa. ''Nu esti in stare sa ai grija de tine? Oh stai '' spune el corectandu-se singur. ''Tu nu erai niciodata in stare de ceva '' De unde stie el? '' Tu nu poti face niciodata nimic fara sa iti bati joc'' deviaza el de la subiect.