My Babysitter -In curs de editare-

Capitolul 2: Vicii

Viciile pot ucide un om , dar nu atunci cand vine vorba de o persoana .

_

_

_

Am crezut ca era doar nervos , poate avea o problema. Nu am luat in serios palma lui. Am mers pe premiza ca toti gresim. Insa viata mi-a mai dat o palma spunand ca am gresit prea mult in viata mea. Trecusara o zi de la iesirea lui vulcanica, dar apoi totul s-a transformat in mai rau. Nu ieseam din casa , nu aveam voie sa vorbesc cu prieteni , iar de fiecare data cand comentam ceva sau pur si simplu imi spuneam parerea regretam. Acum o palma mi-ar fi de folos , as da orice sa inlocuiasca bocanci lui negri si grei cu o palma. Si in ciuda tuturor eu nu stiu de ce el o face. Nu il cunosc , nu ma cunoaste , de ce?

A trecut o luna de cand Louis a plecat. Am vorbit doar de doua ori cu el la telefon. M-am comportat normal cu el. Deoarece stiam ca daca ii voi spune ceea ce Liam imi face as fi regretat amarnic , ca ultima data...

In urma cu o luna

Stateam ghemuita pe parchetul rece din camera mea. Corpul imi tremura, iar suspinele mele umpleau intreaga liniste din camera. Liam tocmai ce mi-a luat telefonul si laptopul. Eram speriata simpla lui prezenta imi facea inima sa tresara. Nu s-a mai atins de mine de o zi insa inca ii simt palma lui grea pe obrazul meu. Trebuia sa vorbesc cu Louis si trebuia sa o fac acum cat timp el dormea.

M-am ridicat usor , avand in vedere ca usa camerei mele era deschisa , la fel si camera unde el doarme toate astea doar pentru a ma supraveghea. M-am indreptat spre noptiera apucand in mana telefonul fix.

Degetele mele au format rapid numarul de urgenta dat de Louis in cazul in care patesc ceva. Multumesc domnului pentru ca am fost atenta la discursul lui de acum doua zile. Chiar dupa doua tonuri de apel vocea lui Louis s-a auzit.

''Buna dimineata surioara, ce faci?'' Vocea lui parca ma linistea imi dadea o stare de usurare. ''Cara esti aici? '' se auzira din nou vocea lui. Respir adanc deschizandu-mi gura pentru a vorbi.

''Louis trebuie neapar... '' Un ton lung neintrerupt ma opreste din a mai vorbi. Mainile incep sa imi tremure respiratia mea devenind incontrolabila.

E ciudat cum fata de acum doua zile pur si simplu a disparut. Eram puternica sigura pe mine , insa el ma facut slaba neavand habar daca e bine sau rau ceea ce fac.

Am pus telefonul fix pe noptiera ridicandu-ma usor de jos. Un nod mare s-a format in gatul meu care nu voia sa dispara. M-am intors tremurand insa pumnul lui m-a facut sa cad sprijinindu-ma de pat.

''Ce dracu ti-am spus eu? Fara telefoane ,fara iesiri fara nimic. Curva prosta nu esti in stare de nimic.'' Spune el luand telefonul in mana. Ia telefonul in mana aruncandu-l jos. Isi ridica piciorul spargand in bucati telefonul cu ajutorul bocancilor lui negri si rezistenti.

Se apropie de mine bagand fara mila mana in paru meu firav ridicandu-ma. ''Acum vorbeste cu Louis al tau.'' Mana lui stanga a scos telefonul meu mobil apelandu-l rapid pe Louis. ''Ai grija ce spui sau sar putea sa iti tabacesc fundul ala.'' E nervos. Lacrimile incep sa imi curga rapid din cauza stransori lui , capul durandu-ma .

''Cara ce s-a intamplat , de ce ai inchis?'' se aude vocea lui Louis. ''Alo , Cara raspunde o data ce faci acolo , esti bine?'' spune Louis pentru a doua oara vazand ca nu rapund. Liam mareste stransoarea facandu-ma sa raspund.

'Da.. da Lou..Louis sunt bine voiam do..ar sa vad ce faci '' spun printre suspinele abtinute cu greu.

''Ai plans?'' ma intreaba.

''Nu, doar imi e dor de tine.'' rapund rapid. ''Vorbim altadata ies in oras'' zic vrand sa inchid apelul.

''Si mie imj e dor de tine.Bine Cara , ai grija de tine si de Liam , e un baiat bun.'' spune el si cu asta Liam ii inchide telefonul in nas. Ii da drumul parului meu aruncandu-ma in pat.