My Babysitter -In curs de editare-

Capitolul 2: Patru faruri si o problema

Din perspectiva lui Jake:
Imediat dupa cursa.
Simt caldura. Corpul meu este amortit. Simt dureri pe majoritatea corpului. Imi deschid cu greutate ochii. Si tot ceea ce reusesc sa vad e padure. La fel de deasa ca inainte. Sunt proptit de o piatra mare stand in fund. Pun mana din instinct pe mine. Un raset mi se desprinde printre buze. Traiesc. Traiesc. Dar cum?

"Jake! "Aud o voce care mi-a lipsit. Imi ridic capul ramanand uimit.

"Carter?" Ma intreb cum de e aici.

Nu avem timp de pierdut, trebuie sa mergem." Imi intinde mana sa ma ridic.

"Nu pot. Trebuie sa o caut pe Rebeca." Spun acceptand mana lui. Acesta ma ridica oftand. Fata lui se schimba complet auzind un oftat din gura lui.

"Jake... Rebeca a murit. Nu am avut timp. Imi cer scuze." Spune sec.
Nu se poate. Sora mea... Trebuia sa ramana cu Cara altfel toate astea nu s-ar fi intamplat. Ele ar fi fost bine acum. Ea ar fi fost bine acum.

"Trebuie sa merg sa o vad. Trebuie sa vorbesc cu oameni. Trebuie sa il gasesc pe nenorocitul de Liam, sa o protejez pe Cara si sa il omor." Spun agitat. Carter imi pune mana pe umar.
"Jake... a fost o explozie. Sora ta a ars de vie."

Acum:

E dimineata. Durerile inca persista. In urma exploziei am avut mana rupta si cateva arsuri minore.  Nu inteleg nici acum cum Carter m-a salvat. Din spusele lui, a simtit ca ceva era in neregula. Mi-a spus ca a fost prea linistit ceva timp. Insa Liam inca vorbea cu Ashton. Si se pare ca ii spusese ce voia sa faca. A fost un miracol ca am supravietuit.

Nu m-am putut intoarce la Inima Diavolului. Ar fi prea dureros. Carter a fost in locul meu. Mi-a spus ca toti sunt in doliu. Sunt tristi, posomorati. Nimeni nu mai e la conducere. Toata lumea face ce vrea acum. Imi pare nespus de rau. Nu pot sa fiu acolo pentru ei. Cred ca am murit. Nu le poate spune ca traiesc. Exilati sunt si ei acolo. Se amesteca printre clanul nostru. Tot ce am aflat in aceste luni e ca Liam ii conduce pe exilati, iar acesta este plecat la Lisabona cu Cara, cu siguranta.Dumnezeu stie ce s-a intamplat in tot timpul asta cu Cara.

Plang in fiecare zi. Imi e nespus de dor de sora mea. Chiar daca diferenta dintre noi este de cativa ani, am avut grija de ea. Cel putin in ultimi 3 ani. Am facut tot ce am putut. Si cred ca ea m-a iertat pentru absenta din perioada liceului.

Suspin. Sunt inca la New York. Astazi plecam in Portugalia la Lisabona. Trebuie sa il gasesc pe Liam si sa termin toate astea. Ma atacat din toate punctele de vedere. Imi stie slabiciunile, imi cunoaste tot. Daca as fi avut curajul sa ma duc eu la Cara toate astea nu s-ar fi intamplat.
Imi torn inca un pahar de vin rosu.

"Jake." Aud vocea lui Carter la usa. "Trebuie sa mergem. Va fi un drum lung. Trebuie sa ajungem cat mai repede. Dau din cap ca am inteles, iar acesta iese din camera.
El mi-a spus. Ce s-a intamplat intre ei doi. Nu il invinovatesc cu nimic. A avut grija de Cara. Situatiile in care au fost pusi nu au fost deloc usoare.

Ma ridic dand paharul groapa. Imi iau cheile de la masina si portofelul. Ma duc in dreptul unui tablou din camera. Casa lui Carter este frumoasa. Se pare ca ii plac picturile. Si mie. Dau tabloul la oparte asezandu-l jos. Bag codul seifului. Iau cele doua pistoale inchizand seiful si punand tabloul la loc.
Ies repede din camera. Cobor treptele in fuga.
"Carter, trebuie sa mergem." Il vad cum isi ia ghiozdanul in spate urmandu-ma pana la masina. Nu si-a dat seama ca am luat pistoalele. Nici nu trebuia.

Ne urcam uitandu-ne unul la altul. Putem sa o facem. Mereu ne-am descurcat bine amandoi. Chiar inainte ca acesta sa porneasca motorul, telefonul meu suna.

"Alo." Raspund.

"Salut Jake. Sunt Louis." Raman masca. "Nu am mai vorbit de mult timp." Dau pe difuzor pentru a auzi si Carter.

"Sti ceva de Liam?" Ma intreaba. " Nu dau de el si nu stiu nimic de Cara."
"Nu am mai vorbit cu el de cateva luni ." Mint. Nu trebuie sa stie nimic.
" Chestia e ca ma intorc acasa. Vreau macar sa gasesc pe cineva cand voi veni."

"Te voi anunta cand dau de el. Abea astept sa ne vedem." Mint din nou si nu fac decat sa inrautatesc situatia.
"Jake ar trebui sa te grabesti. In cinci zile voi ajunge in New York." Inghit in sec. Se intampla prea multe, prea repede.

Am fost nevoit sa imi las masina. Trebuia sa ajung in mai putin de 5 zile in Lisabona. Am inchiriat o masina . In doua zile Louis trebuia sa ajunga.
Am iesit de pe strazile Lisabonei. Deja  eram pe drumul de padure.

Din perspectiva Carei.

Tot ce trebuia sa fac era sa inaintez. Insfarsit. Prietenii mei. Totul se v-a rezolva. Imediat ce voi ajunge il voi suna pe Louis. Ii voi spune tot, chiar daca risc sa isi piarda locul de muna si sa ramanem fara bani. Mi-am dat seama ca bani nu conteaza deloc. Sunt doar niste harti si atat. Ne vom descurca impreuna. Nu am nevoie de facultate sau orice altceva. Am realizat multe pana acum, ma voi descurca in orice situatie.
Picioarele mele se indreapta dupa poteca. Merg putin, iar apoi ceva ma orbeste. Doua faruri de masina. Nu se poate. Ma intorc cu spatele dandu-mi seama ca inca doua faruri ma privesc.
"Oh Cara." Spun cu voce tare. " In ce problema ai mai intrat acum."

Si am postat. Nu mai aveam rabdare. Doar vreau sa termin cartea asta si sa ma apuc de corectat. Nu va pot lasa sa ma asteptati pana cand termin. Sper sa va placa si sa m-a scuzati pentru greselile gramaticale.