My Babysitter -In curs de editare-

Capitolul 15: Vinovat?

Când te trezești dimineața, privești cu patos sau oboseală cerul înnorat? Te îndrăgostești în fiecare zi de viață? Iubești? Suferi? Când faci toate astea? Deschide-ți cutia toracică, așează o oglindă în fața ta și privește-ți sufletul în ochi, înfruntă-l, cunoaște-te până în cel mai îndepărtat colț al conștiinței tale. Abia atunci vei ști care este locul tău pe acest pământ.

_

_

_

Dimineata a venit mai greu decat ma asteptam. Corpul meu era fara vlaga. Durerea inca persista, iar asta ma facea sa fiu mai slaba psihic. Am cedat de cateva ore. M-am ridicat din pat ducandu-mi instinctiv mana la cap. Inca tremuram si nu stiam de ce. Pentru ceea ce mi-a facut Liam, pentru ca nu mai mancaseram ceva de zile bune sau frica s-a instalat in corpul meu?

Am reusit sa ma ridic sprijinindu-ma de peretele camerei pana la baie. Nu stiu nimic de Liam de aseara nu ca mi-ar pasa... Am dat drumul chiuvetei aruncand apa pe fata mea palida. Imi e frica doar... nu vreau ca, Carter sa pateasca ceva. Nu pot spune ca simt ceva pentru Carter, dar ceva face parte din mine. Corpul meu golas s-a indreptat spre dus dand drumul apei calde.

Imi e dor de Louis, mai mult decat orice. Nu il condamn, in schimb nu am pentru ce. Credeam ca plecarea lui v-a aduce in viata mea fericirea, bucuria , extazul, dar m-am inselat. Fata de acum doua luni isi imagina cate o petrecere in fiecare seara. Iesiri in cluburi sau orice face un adolescent normal. Normal cum eram eu. Acum imi doresc doar sa ma simt iubita si protejata.

Apa se scurgea cu rapiditate pe corpul meu care tremura sub atingerile ei. Bratele , gatul si coapsele mele sunt pline de vanatai, iar durerea din interiorul meu este de nesuportat.

M-am privit inca o data in oglinda inainte sa ies din baie. Aspectul meu fizic nu ma mai preocupa acum. Nu am mai iesit afara de ceva timp exceptand mica ''plimbare'' petrecuta cu Carter. Mi-am scos din dulap un tricou alb cu Tom si Jerry aruncandu-ma in pat.

Am tresarit atunci cand am auzit niste pasi apasati pe hol. Cum doar eu si Liam locuim in casa asta era evident ca el era acela. M-am pus imediat patura pe mine intorcandu-ma cu spatele. Am auzit usa deschizandu-se, iar imediat ochii mei s-au inchis involuntar.

Pasi se apropiau din ce in ce mai mult de mine, frica instalandu-se in corpul meu. Pentru cateva momente in camera a fost liniste doar o respiratie apasatoare se auzea. Am stat asa pana cand usa s-a auzit inchizandu-se respirand usurata la sfarsit. M-am ridicat in picioare privind in jurul meu. Nimic nu parea sa fi fost atins de Liam, insa ceva mi-a atras atentia. Soarele se oglindea in ceva ce parea o folie de pastile producand o fisura de lumina orbitoare.

M-am apropiat tremuranda de noptiera luand folia in degetele mele micute. Am ramas uimita cand mi-am dat seama ca erau niste simple pastile de durere. Liam se simte vinovat?

_

Stateam in camera mea de cateva ore. Inca ma mai gandesc la gestul facut de Liam. Incep sa cred ca eu sunt cea nebuna aici, nu el. Tocmai ce m-a violat iar acum vine la mine cu niste pastile crezand ca asa v-a repara ceva?

O busitura in usa m-a trezit la realitate urmand ca mai apoi Liam sa intre pe usa. Parea calm si putin abatut. Nu arata ca de obicei insa vestimentatia lui il scotea din anonimat. Pungile de sub ochii lui erau vizibile la fel ca si ochii lui rosii. Parul ii statea ciufulit iar vanataia de deasupra sprancenei drepte era mai mult decat vizibila. A facut cativa pasi degajat, dar totodata asigurandu-se ca sta la o distanta rezonabila de mine.

Din instinct mi-am tras genunchi la piept incolacindu-mi mainile in jurul lor. Nu il priveam si nu pentru ca imi era frica de el, ci pentru ca privirea lui ma dezgusta. Mi-am intors capul spre perete jucandu-ma absenta cu degetele.