Capitolul 5: Salvata de clopotel

2.6K 183 33
                                    

Iubirea adevarata apare atunci cand dai de persoana potrivita.

Cand renunti sa crezi in acea iubire unica, cand iubesti doar superficial, stiind ca cel de langa tine nu e persoana potrivita, atunci da, poti sa spui ca ai parte de o iubire efemera, iluzorie, amagindu-te ca e de fapt cea profunda si adevarata. Atunci poti spune ca asa-zisa dragoste are un timp limitat, un final care va aparea mai devreme sau mai tarziu.

In cazul iubirii adevarate, mai intrebi cat dureaza? Singura, cu mintea si cu inima ar trebui sa stii deja raspunsul.

_

_

_

Am intrat in cel mai apropiat magazin cumparat de acolo cateva lumanari si o cutie de chibrituri. In scurt timp am ajuns in fata unei porti mari facuta din fier vopsita cu negru. Am deschis-o incet un sunet ascutit s-a auzit pana cand am inchiso.

Din spatele porti peisajul era sumbru insa atunci cand te aflai inauntru totul se schimba. Iarba verde deschisa era tunsa de un batranel care pazea cimitirul , domnul Gelma . Aleele turnate din beton aveau in jurul lor floricele mici si colorate.

L-am salutat pe domnul Gelma dand din mana si zambind politicos trecand printre sutele de morminte. Nimic nu era infricosator aici . Soarele batea iarba parca arzand-o in timp ce vantul alina suferinta ei miscand-o dintr-o parte in alta.

Am ajuns la mormantul frumos ornat al parintilor mei. Obisnuiam sa vin aici mereu , singura. Prieteni mei gaseau mereu un motiv de ras in legatura cu venirea mea aici. Chiar si Ashley cea mai buna prietena a mea. Nu o urasc pentru ca facea glume pe asta , insa era singura mea prietena care stia cine am fost si cine am devenit exceptand ultima luna din viata mea.

Mainile mele tremurande au deschis cutia de chibrituri aprinzand unul . Ma uitam la flacara ce s-a format iar imediat am aprins mica lumanare punand-o langa mormantul parintilor mei facand la fel si cu restul.

M-am asezat pe bordura din beton tragandu-mi nasul.

''Buna mama , tata. Ce mai faceti?'' intreb suspinand .''Probabil va... intrebati cum o mai duc? Asa e?'' vorbesc singura privind cerul albastru fara nici un strop de nor. ''Liam a plecat , pentru binele meu . Stiti? La toamna intru la facultate'' Imi duc ambele maini la gura inabusind gemetele de durere. ''Am luat bacul cu noua sper ca sunteti mandri de mine'' Simt cum lacrimile cad din ochii mei ajungand pe materialul bluzei. ''Acum eu... eu am avut . Eu.. adica.. vacanta mea'' Ma pierd total in vorbe , nu sunt nebuna . Vin aici mereu si imi imaginez cum vorbesc cu ei.

Vad cum mai multi oameni intra in cimitir ducandu-se probabil la rudele lor decedate. Nu vreau sa fac un spectacol acum . Imi sterg lacrimile zambind.

''Va iubesc mult , sunt bine , pa tata , pa mama'' spun si cu asta ies din cimitir alergand. Stiu ca ei acum ma vad , ma aud si stiu ca... daca ar putea mi-ar spune ca totul ar fi bine.

Am iesit pe poarta cimitirului uitandu-ma la fata mea in ecranul telefonului. Nasul meu avea o culoare rozalie la fel si ochii mei. Nu ma puteam duce acasa , nu acum cand probabil Liam arde de nervi ca nu m-a gasit.

Aveam multi prieteni insa singura la care puteam apela era Ashley. Am inceput sa imi misc rapid picioarele pe trotuar ajungand pana la ea in scurt timp . Aceasta statea la casa , nu este cea mai bogata persoana pe care am vazut-o ,dar parinti ei se straduiesc foarte mult pentru fica lor . Niciodata nu i-a lipsit nimic frumoasa , desteapta toate astea la pachet. Am ciocanit slab de cateva ori in usa pana cand un blond aratos mi-a raspuns la usa purtand doar un prosop in jurul taliei.

''Tu? Ce naiba cauti tu aici?'' intreb mirata. Ashley tocmai il insela pe Tom... oh saracul . E cel mai dulce baiat pe care l-am vazut ar face orice pentru ea ....

My Babysitter -In curs de editare-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum