My Babysitter -In curs de editare-

Capitolul 10: La un pas de adevar.

Jocul de cuvinte este ca un puzzel. Cand toate piesele sunt puse unde trebuie acestea foarmeaza o imagine in ochiul privitorului. Dar atunci cand o piesa lipseste apare frica. Frica ca nu vei putea vedea niciodata imaginea in ansamblu.

_

_

_

Dimineata cand m-am trezit eram singura. Aseara am incercat din rasputeri sa ii spun lui Carter ca nu trebuie sa spuna nimic despre toate astea. Nu vreau sa il implic in prostiile lui Liam. Curand totul v-a fi bine inca o luna jumatate pana cand Louis se intoarce acasa.

Apreciez bunatatea lui Carter. Nimeni nu a mai avut grija de mine , nici Louis nu o facea asa desi se straduia. Aseara a stat cu mine pana am adormit , mi-a facut de mancare , ii multumesc pentru toate astea.

M-am ridicat din pat privind ceasul . Noua fix , probabil ar trebui sa merg acasa , matusa cu siguranta intreaba de mine. Am iesit din camera iar dupa spusele lui Carter de aseara camera lui ar trebui sa fie langa a mea. Bat de doua ori in usa consecutiv anuntandu-ma ca intru.

''Neata Carter'' spun eu trantindu-ma in pat langa el facandu-l sa cada jos. Pat cu apa? " Asta e un pat cu apa!" exclam eu. "Bravo ai descoperit america" mormaie Carter ridicandu-se de jos. Isi  freaca ochii intinzandu-si muschi. ''E deabea noua'' spune trantindu-se langa mine. " Spune doar ca nu e ceva urgent si lasa-ma sa dorm" se plange el tragandu-si perna pe fata. 

''Am nevoie ca cineva sa ma duca acasa'' spun oftand. "Esti o prietena fidela de obicei , nu?" ma intreaba Carter, iar pe mine ma bufneste rasul."Normal , vorbesti de parca nu m-ai cunoaste" Acesta isi da pilota jos de pe corpul lui venind langa mine. "Cara stam la cinci case distanta , cine nu cunoaste pe cine?'' ma intreaba napustindu-se asupra mea. Mainile lui se plimbau ma soldurile mele facandu-ma sa rad .

''Carter , termina ok..ok? , fie nu sunt cea ma...mai buna pri...lasa-ma sa termin'' spun razand. Se opreste privindu-ma larg. ''Fie nu sunt cea mai buna prietena pe care ai avut-o. Nu am mai stat impreuna de cativa ani dar asta nu iti da voie sa ma pedepsesti asa" spun mustruluindu-l cu degetul. Acesta rade sarutandu-mi fruntea.

''Haide'' spune ridicandu-se. "Unde?" il intreb mirata vazand ca isi i-a tricoul  pe el. Nici nu am observat ca lipsea de acolo. "Cineva trebuie sa te duca acasa , nu? Daca nu te duc matusa Anne probabil ma v-a incuia in beci pentru ca i-am lasat fetita sa mearga  singura zece metri pana la casa ei'' spune facandu-ma sa chicotesc.

Am iesit din casa lui amuzandu-ma de glumele foarte amuzante ale lui Carter. Doamne uitaseram cat de amuzant poate sa fie. Am ajuns in fata casei Carter oprindu-se la usa. ''Ne mai vedem Cara'' spune acesta sarutandu-mi fruntea intr-un mod parintesc. "Stai , nu pleca" il opresc eu. "Intra" spun "Intra si tu , matusa v-a fi fericita sa te revada.'' Acesta imi zambeste larg acceptand sa intre.

In living nu era nimeni insa mirosul imbietor de mancare din bucatarie imi dadea de inteles ca, casa nu era atat de goala pe cat pare.

''Matusa am venit'' spun trantindu-ma obosita pe canapea Carter privindu-ma razand. Ce? Opt ore de somn nu imi ajung , nici nu imi imaginez cum v-a fi atunci cand voi avea un loc de munca , o casa proprie , un copil si un sot ca doar nu faceam copilul singura.

"Cara ai stat cam mult la prietena..." spune matusa dar se opreste cand il vede pe Carter. ''Carter scumpule, ce bine imi pare sa te vad." Il imbratiseaza matusa pe la spate facand semne ciudate catre el. Carter este un barbat frumos care pot spune ca s-a maturizat la timp. Mereu l-a ajutat pe Louis cand avea nevoie de ceva, dar noi doi am pierdut legatura intr-un anumit timp salutandu-ne foarte rar.