My Babysitter -In curs de editare-

Volumul 2 capitolul 1: Evadarea.

Sunt inchisa. Sunt departe si cel mai rau lucru este ca sunt speriata. Nu stiu cu exactitate unde ma aflu. Sunt intr-o camera mica, pereti goi si geamuri micute. Pare o casa. De doua luni incerc sa scap de aici. Stiu totul. Chiar daca nu am in camera un ceas stiu ca este  aproape opt.

In fiecare zi din ultima saptamana am facut acelasi lucru. Calculez cat este ceasul. Calculez in cat timp imi va aduce masa, in cat timp o va lua inapoi si cand va pleca. Imediat dupa ce pleaca pun cele doua noptiere din camera una peste alta. Ma urc pe ele uitandu-ma pe geam.

Ora doisprezece.  O femeie de varsta mijlocie in acelasi palton lung si ponosit merge grabita catre munca. Doua autobuze trec. La un interval de 5 minute. Mai dureaza doua ore si Liam se intoarce. Gandesc ca se duce undeva prin apropiere. Altfel ar sta mai mult. Vine acasa si doar sta. Nimeni nu vine aici, nimeni nu il suna cat timp e acasa. Seara, pleaca la ora 8 si se intoarce dimineata.

Acum este ora opt. Stau in pat cu ochii inchisi. Nu trebuie sa stie ca sunt treaza. Ma va bate. Rau.
Aud usa cum se deschide. Strang de dinti in momentul in care intra in camera si se apropie de mine. Se aseaza pe pat si isi deschide telefonul. Lasa cheile pe pat. Risc foarte mult acum insa cred ca o sa inebunesc. Am un minut. De fiecare data isi  noteaza ceva pe telefon. Stand cu spatele acesta nu ma vede.

Deschid un ochi uitandu-ma la cele doua chei. Are doua. Una pe care o foloseste si una de rezerva. Dealungul acestei luni am progresat mult. Cu doar o mana reusesc sa deschid inelul si sa scot cheia. O tin strans in mana. Ducand-o usor la loc. Isi inchide telefonul si inchid ai eu ochii. Simt cum ma pupa pe frunte. Un miros de bautura ma isbeste in vata.Tin ochii intredeschisi. Ia cheile de pe pat. Il vad ca se balancane pana la usa impiedicandu-se. Cu siguranta e beat. Aud cum inchide usa. Astept cinci minute ca sa ma asigur daca pleaca. Ma ridic din pat punand din nou cele doua noptiere una peste alta urcandu-ma pentru a vedea.

Ceva era ciudat. O masina neagra cu dungi rosi, a venit sa il ia de aici. In doar doua minute pleaca. Nu am putut vedea cine e. E intuneri deja. Iarna se apropie. Sar de pe noptiere ducandu-ma la usa. Mainile imi tremura dar cheia intra in broasca. Aud un ticait iar asta e salvarea mea. Las usa asa fugind la dulap. Nu am bani, mancare sau altceva decat o pereche de pantaloni un pulover si lenjerie. Iau singura geaca pe care o am iesind grabita. Iau perechia de tenisi de la usa iesind grabita. Am ales sa merg normal pe strada, nu vreau sa para ca am iesit dintr-un azil de nebuni.

Nu am bani, deci nu pot circula cu o masina. Nu am nici acte de identitate nu am nimic. Pe langa toate astea imi e foarte frig. Sunt imbracata intr-o bluza de pijama pe  deasupra avand o geaca de piele. Nu e ca si cum Liam mi-ar cumpara haine.

Calculez din nou cat este ceasul. Sunt stresata. Consider de multe ori ca am inebunit. In fond am stat timp de doua luni intre patru pereti mancand doar orez cu legume. Liam nu m-a mai batut. Sau ar trebui sa spun nu prea ma mai batut.

In urma cu o luna.
Era opt seara. Gandesc ca am aproximat bine ceasul. Nu am mancat. Stiu bine ca Liam pune ceva in mancare care ma face sa dorm ca un pui de gaina. Il aud cum baga cheia in broasca as ca inchid ochii facandu-ma ca dorm. Ca de obicei Liam se aseaza in pat. Isi deschide telefonul notand ca de obicei ceva acolo. Am un minut la dispozitie sa  ii iau cheia din buzunarul de la spate. Deschid un ochii  uitandu-ma la el. Mana mea se strecoasa usor de sub pilota. E pentru prima data cand incerc sa ii  scot una dintre chiei de pe inel. Stangacia ma cupride la fel si calcularea gresita a timpului.
"Ce dracului crezi ca faci aici?" E tot ce am auzit din gura lui Liam dupa mult timp. De aici a urmat ceva ce cred ca a compensat timpul in care Liam nu mi-a mai dat nici o palma.

In prezent.
Picioarele mi se impleticesc pe strada. Nunt multi oameni afara. Asa ca o sa fiu observata usor. Trebuie sa ma indrept spre un loc unde nu e nimeni, cu siguranta o padure mi-ar fi de folos. Inainte de asta imi aduc aminte ca trebuie sa stiu unde sunt.  Ma uit la tiglele magazinelor si nimic ma uit in jur si nimic.

Langa mine era o masina de transport. Raman uimita cand vad ca masina imi ofera raspunsurile.
"LISABONA"
Nu eram foarte buna la geografie in liceu. Insa nu eram nici cea mai proasta. Imi dau seama ca sunt in Portugalia. Calculez putin si nu imi vine sa cred. Mai calulez inca odata si imi dau seama ca intre New York si Lisabona se afla Oceanul Atlantic de sud.
Merg cu pasi repezi. Grabita. Impiedicata. Intru din nou in ritmul meu alert. Lisabona, Lisabona, Lisabona..
La dracu. Unde am mai auzit asta. Gandeste Cara, gandeste.
"Asta e."Spun cu voce tare. Dar spre surbinderea mea nimeni nu era langa mine. Am mers ceva timp gandindu-ma.  Am pierdut si notiunea timpului. Eram stresata la maxim. Nu puteam sa calculez cat este ceasul. Uitasem unde am auzit de Lisabona.

Obosita ma asez pe jos. Simt ceva ciudat. Ceva usor umed si rece. Iarba. Ma ridic vazand ca in fata mea este o padure cu un drum trecut de masini. Lisabona. Al doilea sediu al Inimi diavolului.
Ghiozdanul imi cade de uimire. Aici e Ashley, Carter si Nicole.

~
ANUNT IMPORTANT.
Buna! Voiam sa va anunt ca am adaugat decrierea volumului doi la descriere. Deoarece se pare ca am promis ca voi posta ieri, nu am postat. Am recitit cartea si mi-am dat seama ca unele lucruri nu se legau intre ele asa ca totul este rezolvat acum! Cartea are sens. Am editat fiecare capitol.

Poate ca acest capitol a fost mai sec, dar o sa va uimeasca ce o sa se intample mai departe ! Pupici.