My Babysitter -In curs de editare-

Capitolul 20: Doua zile pana la cursa.

Dimineață si-a facut repede aparitia. A trecut la fel de repede ca atunci cand eram la liceu iar alarma ma trezea dimineața. Cara  dormea bustean. Asta ma facut sa cred ca ea nu a mai avut un somn linistit de mult timp. Am dat-o usor de pe mine, aceasta facand o fata nemulțumită. A simtit dar a continuat să doarmă. Desi primul meu gand era sa ma duc la baie facandu-mi tabieturile aveam altceva de facut. Am iesit usor pe usa ducandu-ma apoi țintă  in canera  lui Liam.
Am intrat pe usa ca un mare infractor as putea spune. Liam starea pe marginea patului. Coatele lui erau sprijinite pe genunchii, palmele acoperindu-i fata.

"Oh Jake! Chiar de tine aveam nevoie. Trebuie sa discutam de urmatoarea întâlnire intalnire la care nu ai fost prezent desigur.. " Bla  bla bla. Doar asta aud de la el în ultima vreme.
"Jake trebuie să faci aia, Jake nu ai facut  aia, Jake pregateste..."

"Taci din gura Liam!" Tip nervos la el." Taci din gura si gata." Îl apuc de camasa  neagra pe care acesta o purta  si il lipesc de perete.

"Dar fratioare  cum poti sa imi faci asta?" Vocea smiorcaita  a lui Liam se aude. Îl apuc mai strâns si il izbesc de perete. "Se pare ca cineva a prins tupeu. Micuțul inima diavolului." Spune asta râzând.

"Gill  a avut incredere in tine nemernic ce esti." Ma rastesc  asupra lui. "Oh tăticul nu a avut incredere in băiatul lui. Păcat. Stiai si tu ca nu te-ai fi descurcat cu toate astea." Imi replica in fata. "  Acum, sunt sigur că nu ai venit sa vorbesti despre întâlnirile la care nu ai fost cu mine. Ce doresti?" Ma intreaba dandu-mi mâinile de pe el.

"Vreau să îmi spui ce s-a intamplat cat timp ai fost plecat. Si vreau sa stiu de ce ai lovit-o pe Cara."

"Ei bine Jake nu mai suntem in liceu. Acum nu o mai poti invarti  pe Cara  pe degetul tau. Ea... cum sa iti zic eu... nici macar nu te cunoaste. "  Termina de vorbit cu un zâmbet satisfăcător la gura. "Ani au facut ceva frumos din tine, păcat  ca nu a facut ceva si cu capul acela mare si gol."

Am plecat. Nu avea rost sa continui discuția cu Liam. Am fi ajuns în alte discutii care nu isi aveau rostul acum.
Tata s-a comportat cu Liam la fel cum s-a comportat si cu mine. Nimic nu i-a lipsit. Uneori Gill făcea diferenta intre noi. Liam are si a avut un comportament ciudat de cand a venit aici.  Are momente cand este bun iar apoi este rau, cand parca este cel mai bun prieten, iar apoi este cel mai mare dusman al tau.Niciodată nu a vorbit despre părinții lui. Stim doar ca sunt morti si atat. Tata la gasit pe Liam la vasta de 16 ani. Eu il cunosteam încă din generală. Un copil timid cu o situatie nu prea bună financiara. Tata l-a adus aici, l-a invatat tot ce trebuia sa stie despre acest loc si poate ca la iubit  mai mult decat pe mine. Cand Liam a facut 17 ani era deja cu sora mea Rebeca. Nu ii putea interzice asta, dar ar fi trebuit să o fac. O vedeam de multe ori ca plânge. Uneori avea vanatai, alteori arata de parca ar fi iesit din spital. A avut coaste rupte chiar si o mana, iar scuzele ei au fost accidentele pe pista. Asta pana cand am aflat ca Liam făcea toate astea. De ce? Nu stiu.  Ceea ce nu stiu este de ce o bate pe Cara. Nu asa ne-am inteles. El trebuia doar sa ma asculte.

Cara povesteste: 

Dimineata  ar fi fost frumoasa  daca as fi dormit mai mult. L-am simtit pe Jake cand s-a ridicat sa plece. Am vrut sa il opresc  însă nu am nici un drept  plus cel mai probabil avea treaba. Cand credeam ca somnul ma va lua din nou cineva a intrat in camera.
"Jake trebuie vorbim, nu mai pot sta asa." Aud vocea Rebecai care plângea.

La dracu. Acum doua zile nu se intampla nimic, iar acum toata lumea a luat-o razna. Rebeca se uită uimită la mine. Si eu m-as uita la fel doar sunt în patul fratelui ei. Cand aceasta a continuat să se uite la mine mi-am dat seama defapt la ce se uita. Apoi am aruncat si eu o privire  asupra fetei ei. Era lovita.

"Liam." Spunem simultan amândouă.

Ma ridic din pat apropiindu-ne una de alta." Rebeca, trebuie sa imi spui ce se intampla. Pentru ca nu mai inteleg nimic."

"Cara trebuie să te asezi." Spune cu o mimica de neînțeles. Am nevoie sa imi răspunzi la cateva intrebari." Dau din cap in semn aprobator.

"Când l-ai intalit pe Liam prima data?"
" Acum cateva luni, cred de ce?"
"Este ok atunci. Uite  scrisoarea asta a fost trimisă de dimineață. Nu stiu cine a trimi-o. Te voi lasa singura acum."

Era un pic alb, micuț. Mâinile mele ai desfăcut repede plicul. Raman and uimită. Doamne nu pot sa cred ca am uitat de ele complet. Ceva se intampla cu capul meu. Uit lucruri pe care nu ar trebui să le uit.

" Hei Cara! Pupici de la Ashley si Nicole draga. Nici nu ai observat ca nu suntem aici nu e asa? Ei bine nici nu aveai cum sa iti mai aduci aminte de noi. Am plecat încă din prima seara in care am ajuns. Suntem in Lisabona  intr-o altfel de "inima diavolului" suntem aici cu băieți  bineinteles. Nu iti face griji pentru noi
, oricum Liam ne-a asigurat ca o sa ne întâlnim curand. Am vorbit si cu Louis era îngrijorat pentru tine. I-am spus ca esti bine doar te-ai apucat de sala  din nou si nu ai timp de nimic. Ar trebui sa il suni."

Nu înțelegeam nimic, cum am putut sa uit de ele, de Louis si de Carter...
Am intors scrisoarea văzând ca pe spatele acesteia erau trei initiale.
"DMT"

~

Ei bine cred  ca v-am băgat in ceata din nou. Si eu sunt putin din cauza ca nu am mai scris de mult timp. Am recitit acum toate capitolele dandu-mi seama ca am plecat la inceputul carti cu niste idei iar acum ele s-au schimbat pe parcurs. Vor mai fi doua capitole iar apoi voi incepe volumul doi. Voi corecta  acest volum  cand voi termina cartea.