Așa de repede mi se părea că trece timpul că abia mai aveam timp pentru mine. Copilul îmi ocupa tot timpul. De fiecare dată când îl vedeam nu puteam să nu îmi amintesc trăsăturile lui Ian. Semănau perfect. Faptul că am văzut anunțul m-a îngrijorat foarte tare. Aș vrea să aflu cât mai multe despre el însă nu pot să-mi permit să merg să-l vizitez. Realizez că am făcut cea mai mare greșeală posibilă. Nu știu cum de m-am gândit că Alin poate să mă ajute să-l uit. Încep să-l urăsc și nu știu de ce. Până acum s-a comportat foarte bine.
-Hey, iubito! La ce te gândești?
Vocea lui Alin mă face să tresar.
-Îîîî, la nimic.
-Ești sinceră?
-Normal. Ce întrebare este asta?
Îmi întinde un pahar cu vin apoi îmi spune pe un ton cât se poate de amenințător:
-Haide, ia și bea! Relaxează-te. Am nevoie de tine să fi foarte relaxată.
-Ce plănuiești?
-Ți-am spus de dimineață. În seara asta vreau să fi a mea.
Pe ușă intră o domnișoară tânără și prea sexy.
-Am găsit înlocuitor.
-Poftim?! Ce te face să crezi că aș avea încredere în această .... (panaramă îmi venea să spun însă m-am abținut) ăăă... domișoară.
-Ce e în neregulă cu ea? Se poate ocupa ea cât timp noi o să facem dragoste nebunește.
Mă cuprinde de mijlocul taliei și mă invită în dormitorul lui.
-După tine! spune el.
-Ok. Însă domnișoară o să mă întorc în 5 minute.
Ajung în cameră și mă trântește în pat apoi se urcă pe mine de parcă era un animal de pradă.
-Alin, te rog. Înțelege-mă.Chiar nu vreau. Nu mă obliga să fac asta.
-Ești a mea. De dracu te ferești atât? Încă te mai gândești la Ian? Îl iubești?
-Nu e treaba ta.
-Cam obraznică!
Și îi simt palma grea pe fața mea. Împactul palmei lui cu fața mea mă șochează. Nu îmi venea să cred că este în stare de așa ceva.
-Dacă nu o să fi de acord cu mine să ști că am să te violez de câte ori vreau eu. Și am să te și țin legată ca să te înveți minte.
Lacrimile îmi inundă fața. Nu îmi venea să cred că e un astfel de monstru.
-De ce îmi faci toate astea?
-Mai ai tupeu să întrebi de ce? Știu că nu mă iubești, știu că te mai gândești la Ian. Dar mă ocup eu de el.
-Știam că tu ai fost! Dacă el o să moară vreau să mor și eu!
-Așa deci ...
Începe să-mi rupă toate hainele de pe mine.
-Te rog, nuuuu! Nuuuuuu.
În acel moment mai primesc un pumn și aproape că rămân inconștientă. Profitase de neputința mea. Deja îmi este scârbă de el.
-Vrei să las în tine? Să mai facem un băiețel?
Lacrimile nu se mai opresc să curgă, nu puteam să spun nimic și nici să-l privesc în ochi.
-Ai rămas și mută. Foarte bine! Așa esști bună numai să taci.
***
A doua zi după ce abia mi-am revenit din șoc mă privesc în oglindă și îmi văd obrajii prini de vânătăi. N-aș mai suporta să mai accept nici măcar o dată ceea ce el îmi face. Hotărăsc să-l părăsesc. Încep să împachetez câteva lucruri, abia mă puteam opri din plâns. Nu îmi venea să cred ce am ajuns într-un timp atât de scrut. Dacă aș fi putut aș fi dat timpul înapoi. Am ajuns să-mi vând iubirea. Pentu ce? Pentru orgoliu. Orgoliul distruge tot. Mi-aș fi dorit să am pe cineva aproape însă toți m-au părăsit.
-Ce faci, draga mea? Vocea lui Alin mă face să încremenesc.
-Vreau să plec.
-Unde crezi că pleci?
-Nu știu doar că aici nu mai are rost să stau.
-Și tu ai impresia că este după tine? Tu nu ști cu cine stai de vorbă. Nu pleci de aici până nu îți dau eu acordul.
-Nu mă comanzi tu! Uite ce mi-ai făcut. îi spun în timp ce-i arăt fața. Îți place?
-Areți foarte bine! spune râzând. Cât despre plecarea ta, ai face bine să nu te mai obosești să împachetezi că o să rămâi aici.
-Adică?
Scoate cheia din ușa de la cameră apoi mă închide acolo. Mă repezesc la ușă însă îmi este imposibil să mai ies.
-Ce vrei să faci, nenorocitule?
-O să stai aici până te vrei calma. Cât despre copil așa de bine o să-i fie pe cât de bine te porți și tu.
-Te rog! Nu face nebunia asta.
