-Ce ai pățit?
Mă întreabă Dan mirat când îmi privește mâna.
-Chiar nu vreau să vorbesc despre asta acum!
-Te rog, spune-mi!
-Mă doare doar mâna!
Ce mincionoasă sunt. Mă durea tot corpul în special inima și nu din cauza paharului care s-a spart în mâna mea ci din cauză că am fost dezamăgită. Nu știu dacă pentru Alin acea reacție a fost din cauza unei crize de gelozie sau pur și simplu vroia să mă educă pe mine în eroare. Nu îmi mai doream să aud sau să mai am de aface cu el. Clar era un nemernic afemeiat și fără suflet. Începeam să regret ceea ce s-a întâmplat între noi și nu îmi venea să cred că am putut să îi fac una ca asa omului minunat care stă în fața mea!
-Ai nevoie de un medic să-ți dezinfecteze rana!
Mă întreb, medicul poate să-mi vindece și rănile sufletești?
-Nu, stai liniștit! Vreau doar să merg acasă.
În acel moment iese și Alin din baia clubului. Atunci mă adâncesc în brațele soțului și îi simt privirea lui Alin ce mă străpungea și mă durea atât de tare. Se îndreaptă spre bar și începe să comande din ce în ce mai multă băutură.
-Îți sun un taxi, eu mai rămân puțin cu Alin. Nu aș vrea să îl las singur.
-Serios?
Răspund uimită. Niciodată nu m-ar fii lăsat să plec singură și el să mai rămână la distracție. Oricum îmi cam convenea, puteam să merg acasă și să plâng liniștită.
Când intru în scara blocului aud niște zgomote și dintr-o dată simt un fior ce îmi cuprinde tot corpul. Și cu pași repezi încerc să mă îndrept spre apartamentul meu. Vreau să aprind lumina din scară însă ghinion. "Rahat! Acuma trebuie să se strice și porcăria asta!" îmi zic nervoasă în minte. Auzeam zgomotul din ce în ce mai aproape de mine însă nu vedeam nimic. În momentul în care vreau să deschid ușa o mână puternică se înfige pe gura mea, încep să mă zbat și sunt izbită puternic de ușă.
-Shhhht! Îți dau drumul dacă îmi promiți că nu zbieri.
Vocea îmi era cunoscută și încep să mă liniștesc. Era Alin. Dau din cap în semn că l-am înțeles apoi îi spun pe un ton nervos:
-Nenorocitule! Ce e în capul tău?
-Te iubesc! Nu înțelegi? Chiar nu puteam să te las să rămâi supărată pe mine!
Nu spun nimic și vreau să intru în apartament cu gândul de ai înghide ușa în nas însă ușa este oprită de piciorul lui.
-Te rog, haide să stăm de vorbă!
-Nu e momentul. Dan trebuie să sosească imediat!
Deși neg aceste lucruri chiar vroiam să îi aud explicațiile și să-mi spună că sunt totul pentru el, că mă iubește și nu ar putea să mă înșele niciodată. Abiția lui nu îl lasă să cedeze așa că împinge ușa și își face intrarea.
-Ieși afară! Chiar nu vreau să te mai văd.
Și mă întorc cu spatele spre el, dar mă prinde de mijloc și întoarce spre el. O gură lacomă îmi strivește buzele însetate după sărutul lui. Este un moment pe care aș vrea să îl trăiesc la nesfârșit. Lupt din greu și încerc să îl îndepărtez de pe mine, dar totul este în zadar. Apoi cad la pieptul lui și un val de lacrimi mă cuprinde. Mă strânge tare în brațe și mă sărută pe frunte. Doamne, îmi fusese așa dor de îmbrățișările lui. Erau ca un pansament pentru trupul meu!
La peste 100 de cititori pun următorul capitol! Vă mulțumesc mult celor care mi-ați dat vot!
