Acesta e momentul în care îmi vine să arunc ceva după el. Tristețea mea se citește imediat pe chip după plecarea lui. Abia dacă am reușit să-mi stăpânesc lacrimile. Cât de dobitoc poate să fie? L-aș iubi necondiționat. Chiar nu vede că pentru el mi-am ruinat viața?
Telefonul îmi sună insistent dar îgnor când văd un număr necunoscut! Într-un final răspuns:
-Da!
-Domnișoara Andra?
-Da!
-Sunt Ian!
-Ohh, Domnule Ian! Cu ce aș putea să vă fiu de folos.
Îi vorbesc așa pentru că aflasem că este om de afaceri important și eu nici măcar nu știam.
-Te rog să-mi spui Ian! Te-am sunat să-mi cer scuze pentru articolul din ziar. Nu meriți să fii implicată în astfel de subiecte. Sper că asta să nu îți afecteze viața persoanală!
-Stai liniștit! Nu e nicio problemă! Dar tu trebuia să mă avertizezi. Chiar nu știam că ești un om public!
-Atunci mă bucur că nu ai ieșit cu mine la cafea din interes.
Îl aud cum râde încet și mulțumit. Mă gândesc în sinea mea că orice fată ar fii invitat-o ar fii acceptat doar datorită faptului că este milionar.
-Ca să mă revanșez te invit în seara asta la un eveniment de caritate. O să fie mai mulți oameni de afaceri!
-Nu pot să accept așa ceva! Nu cred că ați ales persoana potrivită!
-Nu accept nici un refuz. La ora 20:00 o să vin după tine! La revedere domnișoară Andra!
Agitația începe să mă cuprindă! Cu ce aș putea eu să mă îmbrac la un astfel de eveniment? Trebuie să fie ceva de care Ian să se mândrească. Chiar nu îi știu gusturile și nu aș vrea să îi stric apariția. Cu siguranță o să fie și presa! Caut disperată prin dulap când în sfârșit minunea s-a întâmplat. Zăresc o rochie lungă de culoare neagră cu spatele gol și dantelă în zona bustului. Era perfectă pentru un astfel de eveniment. Fără să mai pierd vreun minut, îmi aranjez părul într-un coc spaniol și câteva șuvițe lăsate libere. Îmi conturez un machiaj natural și lejer care îm i scotea în evidență trăsăturile frumoase. Rochia îmi venea perfect pe corp. Pantofii mă fac cu 15 cm mai înaltă și cred că de data aceasta am să îi ajung măcar până la umeri.
La ora 20:00 aud un claxon care mă atenționează că trebuie să cobor! O limuzină albă, foarte scumpă, mă așteaptă. Când interacționez cu privirea lui Ian încep să mă simt rușinată. El era îmbrăcat într-un costum negru, scump și bine croit cu o cămașă albă și cravată. Era un adevărat domn! Îmi deschide ușa de la limuzină, apoi îmi întinde o mână iar cealaltă și-o duce la spate. Îi intind și eu mâna după care mi-o sărută. Gestul mă impresionează destul de tare. Nu am avut ocazia să îl cunosc în astfel de ipostaze!
-Domnișoară Andra, sunteți minunată!
Îmi simt obrajii fierbinți! Bărbatul acesta mă făcea să mă simt minunată.
-Mulțumesc! Asemenea domnule Ian!
Ne privim timp de câteva secunde și ne zâmbim reciproc.
-Vreau să-mi spui Ian!
îmi șoptește încet în timp ce pornim spre locul une se ține evenimentul.
Uitasem complet de toate grijile. Mă simțeam într-un film. Pățeam amândoi pe covorul roșu și eram pozați din toate părțile. La intrare un servitor ne-a întins o tavă cu băutură:
-Servește! îmi spune Ian.
-Nu beau, mulțumesc!
-Haide, doar un pahar cu șampanie!
Nu vreau să-l incomodez așa că fac ce mi se spune. Nu mă simțeam în bine în pielea mea când toată lumea se uita la mine și probabil se întrebau "Ce caută asta aici". Nu eram din filmul lor! Ian își salută câțiva prieteni de la o masă care ne face semn să mergem acolo. Mă uit la ian zâmbitoare și îmi face semn să ne îndreptăm spre acea masă.
Lectură plăcută! Și vă mulțumesc pentru comentarii și voturi, înseamnă foarte mult pentru mine!
